Portret: Mariana Mândreanu are grijă de copiii fără familii

Este şefă peste două centre pentru copii şi psiholog pentru micuţii care nu au o familie. Pentru a se perfecţiona, a luat cursuri în Germania, Franţa şi Danemarca.

Sufletul mare şi dragostea pentru copii au îndrumat-o pe Mariana Mândreanu către meseria care i se potriveşte cel mai mult: asistenţa socială.

Femeia, care s-a născut în judeţul Teleorman, a ajuns în Argeş după absolvirea Liceului Pedagogic pentru a le predea micuţilor de la Casa de copii din Piteşti, care funcţiona chiar în clădirea de pe strada Crinului în care ea profesează şi acum.

Imediat după Revoluţie, a fost schimbat directorul acelei unităţi şi a venit şansa Marianei Mândreanu de a demonstra ce poate, ea fiind numită în locul lui. Astfel a devenit o mamă protectoare pentru 90 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.

„Îmi aduc aminte că la etajul al doilea al acestei clădiri erau numai dormitoare, cu 15-20 de paturi metalice într-o cameră. Multe s-au schimbat de atunci”, spune Mariana.

Între 1990 şi 1997, toate centrele au fost preluate de către Consiliul Judeţean de la Ministerul Învăţământului şi trecute în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului care tocmai se înfiinţase.

În 2002, unitatea s-a închis pentru reorganizare. Printr-o finanţare primită de la Banca Mondială şi cu sprijinul Consiliului Judeţean s-a reabilitat clădirea şi s-au modernizat camerele, dotându-se la standarde ridicate de confort.

Pasionată de psihologie

Fiind pasionată încă din copilărie de psihologie, Mariana Mândreanu s-a înscris în acest timp la Facultatea de profil din cadrul Universităţii Bucureşti, iar după ce a obţinut licenţa, a avut ocazia să lucreze ca psiholog la Centrul de Plasament din Trivale.

„Este o meserie foarte frumoasă, care m-a atras imediat. Am descoperit că omul este ca o bijuterie, pe care dacă o şlefuieşti, vei afla ceva extraordinar. Asta am văzut eu la cei cu care am intrat în contact în acest timp. Am lucrat cu copii din centre care au avut tentative de suicid, cu predispoziţie de a-şi repeta încercările, dar sunt mulţumită sufleteşte că acum sunt oameni deosebiţi care şi-au spălat trecutul”, spune ea.

Mamă pentru 108 copii

În 2005, Mariana Mândreanu a aflat că este scos la concurs postul de director la centrul la care lucrase şi, după ce a susţinut probele, a fost acceptată ca şefă a complexului la care sunt internaţi 57 de copii orfani, abandonaţi, cu părinţi în puşcărie sau fără posibilităţi materiale. 

Datorită rezultatelor foarte bune şi a atmosferei pe care a reuşit să o creeze aici, conducerea Direcţiei Sociale i-a mai dat, în 2009, încă o responsabilitate, şi anume coordonarea centrului pentru copiii în dificultate „Sfântul Andrei”, din cartierul Prundu, acolo unde sunt internaţi 13 micuţi cu handicap şi alţi 38 care vin zilnic la recuperare prin kinetoterapie sau psihoterapie.

„Sunt mai mult decât o mamă pentru ei. Am o dublă responsabilitate. Una, că vreau să le ofer dragoste asemeni unui părinte şi doi, că sunt reprezentantul lor legal. Bucuriile lor sunt şi ale mele, la fel şi nemulţumirile”, spune şefa celor două centre pentru copii.

Stagii în străinătate
Pentru a se perfecţiona în domeniu, Mariana Mândreanu a participat la schimburi de experienţă organizate în Franţa, Danemarca şi Germania şi a avut ocazia să vadă că sunt diferenţe majore între sistemul social din străinătate şi cel de la noi.

„Am încercat să aplic şi acasă unele lucruri pe care le-am văzut pe unde am fost. Eu cred că dacă faci ceea ce-ţi place, nu ai cum să nu ai rezutate frumoase”, spune ea.

PROFIL:

Născută. La 31 iulie 1956, în judeţul Teleorman
Familie. văduvă, are 2 copii, Lavinia şi Mădălin
Studii. Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi master în Managementul serviciilor medicale
Experienţă profesională: de cinci ani este şefa complexului de servicii comunitare „Sfinţii Constantin şi Elena” din Piteşti, iar de un an conduce şi centrul „Sfântul Andrei”

Ce îi place. „Îmi plac călătoriile foarte mult, arta culinară, muzica, să citesc articole şi cărţi din domeniul asistenţei sociale”
Ce nu îi place. „Nu suport minciuna, oamenii perverşi, falşi, care nu-şi asumă responsabilitatea pentru faptele lor”

Întrebări şi răspunsuri:
Ce aţi face dacă, de mâine, nu aţi mai fi directoare?
Nu ar fi o tragedie dacă nu aş mai avea această funcţie de conducere. Cred că meseria de psiholog m-ar ajuta şi mi-ar aduce foarte multe satisfacţii. Aş practica-o cu plăcere şi cu dăruire.

Aveţi acasă o floare de colţ. Cum aţi intrat în posesia ei?
Când eram mică îmi plăcea foarte mult să presez floricele. Un coleg de şcoală ştia de pasiunea mea şi mi-a adus o floare de colţ de la munte. O am şi acum acasă, presată,  şi sunt mândră de ea.