Piteşti: Mânăstirea Văleni, loc de pace sufletească

Mânăstirea Văleni

Aici a copilărit George Topârceanu. Aflată în comuna Sălătrucu, mânăstirea de maici a fost ridicată de trei ori de-a lungul a cei peste 300 de ani de istorie care au trecut peste ea. Măicuţele confecţionează acum straie preoţeşti. 

Mai sunt doar trei săptămâni până la Paşte şi, după un timp îndelungat de abţinere de la păcat şi rugăciune, a venit momentul să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu. Acest lucru îl putem face mergând în Casa Domnului pentru a ne închina la icoane şi a ne ruga în linişte.

Reconstruită de două ori
Mânăstirea Văleni, un lăcaş simplu şi modest, la prima vedere, dar cu o istorie bogată este locul ideal unde veţi găsi pacea sufletească, departe de grijile cotidiene. Situată la 23 de kilometri N-V de Curtea de Argeş şi 58 de kilometri de Piteşti. Biserica a fost construită iniţial din lemn, în 1692 de monahul Zosim Grădişteanu Zaharia, însă a fost jefuită în timpul războiului ruso-turc din 1788-1793. În locul acesteia a fost zidită o altă mânăstire în 1884, dar şi aceasta s-a dărâmat în urma cutremurului din 1940. În fine, biserica ce poate fi văzută acum a fost construită între anii 1941-1955 de către episcopul Iosif al Argeşului, pe ruinele celorlalte două.

Mânăstirea poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi este situată la aproximativ 3 kilometri de satul Văleni, în comuna Sălătrucu. Drumul spre lăcaşul de cult şerpuieşte pe marginea râului Topolog.

Măicuţele fac veşminte preoţeşti
Măicuţele îngrijesc fiecare petec de pământ, curtea bisericii fiind un adevărat colţ de rai, care înfloreşte în fiecare primăvară.  La intrare te întîmpină casa unde George Topârceanu a copilărit, mama sa lucrând ca ţesătoare de covoare la Mânăstirea Văleni. În partea dreaptă, o clădire impunătoare găzduia atelierele de ţesătorie şi două războaie mari pentru covoare olteneşti şi ţesături din bumbac, prin care măicuţele îşi câştigau traiul. Acum cos cu migală veşminte pentru preoţi.

În incinta mânăstirii se mai află o biserică mică, numită bolniţă, zidită în în 1887 de Iosif Cotmeanu, cu hramul “Învierea lui Lazăr”, chilii construite după arhitectura tradiţională ţărănească, bucătăria şi magazii.

“E una din cele mai vechi mânăstiri existente.  Ar fi două avantaje pentru cei care o vizitează: unul de ordin religios, pentru că e un lăcaş încărcat de credinţă, şi unul istoric pentru că e şi o locaţie care a avut un traseu istoric interesant, spectaculos. A fost jefuită, reconstruită, are şi o arhitectură deosebită care merită văzută şi apreciată. E un lăcaş specific sufletului poporului român, care te ajută să te apropi de Dumnezeu. “, dezvăluie Andrei Nicolescu, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Argeş.