Liviu Vasile, sportivul care visează să ajungă manager

Cu o mulţime de premii la concursurile de judo de juniori, tânărul sportiv s-a reorientat acum către o carieră în management. A renunţat la centura maro pentru fotoliul de director în propria firmă pe care vrea să şi-o deschidă în curând.

Liviu Vasile a început să practice judo din pură întâmplare. La 10 ani auzise de la mai mulţi prieteni de sportul acesta şi s-a hotărât să meargă cu unul dintre ei la un antrenament, din curiozitate. După ce a văzut despre ce e vorba în acest sport, elevul s-a îndrăgostit pur şi simplu de judo şi a devenit foarte interesat să îl practice. Şi-a rugat părinţii să îl înscrie la un profesor şi a devenit în timp nu doar o pasiune pentru el, ci şi un stil de viaţă.

Tânărul judocan mărturiseşte că la început antrenamentele i s-au părut foarte grele pentru că avea multe exerciţii fizice de executat şi procedee foarte grele ce necesitau condiţie fizică. Dar cu multă ambiţie şi devotament a reuşit să treacă peste aceste impedimente şi a început să facă faţă antrenamentelor dificile.

“Am stat trei săptămâni pe şcoala căderii, ca să învăţ cum trebuie să cad. Se fac foarte greu căzăturile, iar la început nu ştiam. Până am învăţat m-am ales cu mâna luxată, iar apoi am trecut uşor uşor la procedee de autoapărare. Mi-a fost greu atunci şi până am învăţat denumirile procedeelor, ale ordinelor şi anumite cuvinte în japoneză pentru că pronunţia lor era dificilă.”, povesteşte Liviu Vasile. 

Primul concurs la care tânărul a participat a fost la Curtea de Argeş, la categoria de 27 de kilograme. Experienţa a fost una emoţionantă pentru sportiv şi a fost ajutat şi de sfaturile antrenorului de pe margine. În acea zi a susţinut trei meciuri, la două dintre ele ieşind învingător, obţinând astfel locul 3 la juniori.

A fost vicecampion naţional
După acest concurs, piteşteanul a prins mai mult curaj şi în anul 2000 a reuşit performanţa de a câştiga titlul de vicecampion naţional la juniori, cel mai important premiu pentru el.

“Deja intram mai hotărât pe saltea, aveam mai multă ambiţie şi ştiam bine tehnicile. Aveam mai multă stabilitate şi puteam să-mi controlez mai bine mişcările şi emoţiile. Am trecut de etapa judeţeană de la Piteşti şi de cea zonală de la Râmnicu Vâlcea şi am ajuns la faza naţională la Arad. Am desfăşurat cinci meciuri, iar singurul care l-am pierdut a fost în finală.", povesteşte judocanul.

Sportivul s-a înscris apoi la Liceul Sportiv, pe profilul judo şi a continuat antrenamentele, visând să ajungă campion naţional. A ajuns chiar să se antreneze cu lotul naţional care venea des la Piteşti.

S-a lăsat de judo din cauza şcolii
Au urmat apoi de-a lungul anilor, examenele pentru obţinerea centurilor de diferite culori,rând pe rând, până la cea maro. Înainte de a da examenul pentru centura neagră, a fost nevoit să renunţe la pasiunea sa şi la visul de a deveni campion naţional. Din cauza şcolii, a orarului încărcat şi pregătirile pentru BAC, Liviu Vasile nu mai avea timp să meargă la antrenamente zi de zi şi pentru a se pregăti la nivel profesionist.

Acum fostul judocan visează la o carieră de manager şi vrea să îşi deschidă o firmă în domeniul construcţiilor şi al amenajărilor interioare şi de grădină. Se ghidează însă, în continuare, după principiile învăţate în cei şapte ani de judo: “Rezistenţă de fier, muşchi de oţel şi gândire de magician.”


Profil
Născut: 23 iulie1988, Pitesti
Studii: Liceul Sportiv Piteşti, Student în anul al II-lea la Facultatea de Management în cadrul Universităţii Brâncoveanu
Experienţă: Vicecampion naţional (2000), locul I la Memorialul “Aurel Barbu”(2003), locul 3 la Cupa Drobeta (2005)

Ce-i place: Îmi place muzica house, dar ocazional ascult şi rock. Îmi place să ies în oraş cu prietenii mei, să mergem în club ori la un film. Sunt un cinefil înfocat, filmul meu preferat este “Piraţii din Caraibe”. Iubesc viaţa, natura, ador să merg la munte, la un grătar dar şi maşinile de teren.
Ce nu-i place: Nu îmi plac oamenii prefăcuţi, care în faţă sunt amabili şi prietenoşi, dar cum te întorci cu spatele te critică şi te bârfesc. Din acelaşi motiv nu îmi plac nici pisicile pentru că sunt prefăcute şi linguşitoare. Cel mai mult urăsc minciuna. Prefer să mi se spună adevărul oricât de dur ar fi, decât să fiu minţit.

Întrebări şi răspunsuri:

Ai avut parte de accidentări în cei şapte ani de judo?
L.V. : De foarte multe accidentări şi am rămas chiar cu urme. Am clavicula strâmbă de la un concurs. Un adversar a căzut pe mine şi am stat atunci două săptămâni cu umărul şi gâtul bandajate. Nu mai pun la socoteală juliturile şi vânătăile din cauza căzăturilor luate. 

Te-au ajutat tehnicile de autoapărare şi în alte situaţii decât la concursurile de judo?
L.V. : Nu aveam voie să practic în afara sălii de sport aceste tehnici de judo. Aşa că am evitat bătăile pe cât posibil. M-au ajutat în schimb să am o viaţă sănătoasă şi echilibrat, bazată pe mult sport.