Ionel Ciobanu s-a întors din Afghanistan cu dorinţa de a salva vieţi

Plutonierul ajutant de la ISU Argeş a participat la o misiune militară în Afghanistan şi povesteşte că pritectilele şuierau şi cădeau zi de zi în subunitatea românească din Kandahar.

Alarma sună la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Argeş. În doar câteva secunde echipajul se adună în curtea unităţii, pregătit să plece la o urgenţă. Se urcă în ambulanţa SMURD fără să ştie care este destinaţia şi despre ce caz este vorba. Pe drum primesc toate informaţiile necesare şi odată ajunşi la faţa locului, reuşesc să salveze încă o viaţa. Printre membrii echipajului se numără şi Ionel Ciobanu, paramedic SMURD. Cariera sa militară a început cu mulţi ani în urmă, în 1991 când după terminarea liceului a urmat Şcoala Militară Auto “Basarab I”, la absolvirea acesteia fiind repartizat la o unitate de paraşutişti lângă Clinceni.

Subofiţerul piteştean a petrecut acolo opt ani după care s-a mutat la secţia de reparaţii din comuna Bradu şi o dată cu desfiinţarea acesteia, la o subunitate de pompieri care veghea supra siguranţei elicopterelor în zbor, iar de aici s-a mutat la Otopeni, tot la o unitate de elicoptere.
A urmat apoi o misiune de şase luni în Afghanistan, în Kandahar, unde militarul argeşean s-ar reîntoarce oricând cu drag, deşi zilnic erau aruncate proiectile asupra bazei militare de aici.

“Am fost un grup de cinci militari români într-o brigadă multinaţională.
Kandaharul  este un aeroport transformat într-o bază militară. Noi făceam legătura între subunitatea românească şi comanda bazei respective.
În fiecare seară 2-3 proiectile cădeau în bază.Erau trimise aleator, folosind ţevi de irigaţie, de la 6-7 kilometri distanţă. Când se dădea alarma trebuia să te adăposteşti într-un buncăr. “, povesteşte paramedicul.

Ionel Ciobanu s-a întors în ţară impresionat de armata americană şi de sitemul lor militar. Cel mai mult apreciază respectful pe care şi-l poartă militarii străini, de la cel mai mic până la cel mai mare grad, viaţa celuilalt fiind mai important decât propria viaţă.

A demisionat din armată
În 2007 subofiţerul piteştean şi-a dat demisia din Ministerul Apărării Naţionale, fiind nevoit să facă naveta şi 6-7 ore pe zi, până la Otopeni. În urma unui concurs a ajuns să lucreze la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, mai întâi ca şofer pe maşinile mici şi apoi ca paramedic pe ambulanţa SMURD, după ce a urmat un curs de specializare.

“Nu mă atrăgea foarte tare atât stingerea focului, cât salvarea vieţilor. Şi în Afghanistan am avut intervenţii de prim-ajutor, am avut coleg care a căzut de pe avion şi am stat pe lângă el prin spital şi l-am ajutat cât am putut pe acolo şi am fost atras de partea asta. În fiecare zi te loveşti de cazuri noi. Două cazuri la fel sunt numai dacă găseşti aceeaşi persoană, dar şi atunci poate să fie diferit.”, povesteşte militarul.

I-au murit oameni în braţe
În lupta cu viaţa nu întotdeauna ieşi învingător. Au fost şi cazuri când paramedicul piteştean nu a putu salva viaţa victimelor. Cel mai dificil este atunci când pacientul este inconştient şi nu poate comunica.

“Am avut şi persoane care au decedat în timpul intervenţiilor noastre şi s-a lucrat foarte mult. Rezultatul nu a fost acela pentru care noi am fost pregătiţi şi ai o oarecare doză de amărăciune. E foarte greu cînd îţi moare un om în braţe, eşti cu mâna pe el. Când îl găseşti cu funcţii vitale şi încerci să i le aduci la normal, să îl ţii în viaţă până apare un medic să-l duci la spital. Faptul că el nu răspunde la manevrele care îi sunt făcute, normal că nu depinde de noi. Noi încercăm să îl încurajăm. Sunt unii care pur şi simplu refuză să lupte.”, spune paramedicul.

Ionel Ciobanu roagă oamenii care anunţă o urgenţă să le dea dispecerilor informaţii cât mai exacte despre locul unde s-a întâmplat accidentul şi să-i aştepte în stradă pentru a putea ajunge cât mai repede la victimă.

Profil
Născut: 2 august 1972, Piteşti
Studii: Universitatea din Piteşti, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Şcoala Militară Auto “Basarab I” Piteşti, cursuri de specializare pentru SMURD şi cursuri intensive de limbi străine.
Experienţă profesională: A lucrat ca subofiţer MApN la o unitate militară de paraşutişti la clinceni, la o secţie de repraţii din comuna Bradu, la o subunitate de pompieri de la Boteni şi apoi la unitatea de elicoptere de la Otopeni.
Familie: Căsătorit, fără copii, cu Bianca

Ce-i place: În timpul liber îmi plac plimbările şi îmi place să perfecţionez ceea ce fac. Cunosc autovehiculele şi îmi plac, ajut măcar cu sfaturi diferiţi prieteni. Am peste 1 milion de kilometri conduşi până acum. . Îmi place să merg cu bicicleta şi să înot, cel puţin o dată pe săptămână.

Ce nu-i place: Nu-mi plac minciuna, făţărnicia şi, ce întâlnim în ziua de astăzi cel mai mult, oamenii nefericiţi.

Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost cel mai dificil caz la care aţi intervenit?
I.C.:  Cel mai dificil caz a fost persoana îngropată sub pământ acum două luni la Drăganu. S-a intervenit cu emoţii pentru că, deşi era conştient şi avea funcţii vitale normale, era în situaţia de a putea fi oricând pierdut sub pământ şi trebuia să gândeşti anticipat la tot ce se putea întâmpla în jur, inclusiv persoanele care se plimbă pe lângă el. Aia a fost o situaţie care a necesitat concentrarea maximă din partea tuturor care am fost acolo.Fiecare a făcut ceea ce avea de făcut, ca dovadă că a reuşit să iasă cu bine de acolo.

E dificil să plecaţi noaptea la muncă?
I.C.: Munca asta contra cronometru îţi generează adrenalina necesară ca să nu devi o legumă, să nu devi un om care să nu facă nimic. Părerea mea că un număr normal de intervenţii în 24 de ore cât am eu tura, ar fi între 15 şi 20 ca să îţi menţii şi fluxul de adrenalină continuu, să poţi fi tot timpul atent. Noaptea e ca şi ziua. Nu mi-e greu să nu dorm noaptea. Stai întins într-un pat, închizi ochii puţin, cît să aţipeşti. În momentul când a sunat alarma în secunda următoare m-am şi încălţat, am luat haina de lângă mine şi am plecat.