Grota Rece, parte din istoria Pădurii Trivale

Grota Rece, aşa i-a rămas numele restaurantului din Trivale, aflat în imediata vecinătate a Mănăstirii Trivale. Fiind singurul restaurant din apropierea zonei pietonale, piteştenii care vor să savureze un mic pe grătar fără să se îndepărteze de la drum aleg acest loc.

Deja intrat în tradiţia piteşteani, Grota are o istorie frumoasă, care se împleteşte cu aceea a Parcului Trivale în sine. Grota era locul răcoros, lucrat din piatră, cu băncuţe în interior, unde se odihneau domnii cu joben şi domniţele cu umbreluţe ieşiţi la promenadă prin pădure acum mai bine de un secol. Nu există piteştean care să nu fi auzit de grotă, mai ales că aici sfârâie mici savouroşi şi friptură pe grătar aproape în fiecare zi de vară.

A primit numele de Grota Rece pentru că a fost ridicat pe locul micii grote de piatră din vechime, cam în aceiaşi perioadă în care a fost amenajat şi parcul Trivale, adică în primele decenii ale secolului XX. De atunci, Grota, gândită iniţial ca un bufet, şi-a păstrat destinaţia şi atrage şi astăzi cu mirosul de mici pe grătar pe toţi „plimbăreţii” din pădure.

„Locuim în Piteşti de-o viaţă şi de foarte multe ori am ieşit la plimbare şi la un mic la Grotă. Locuim în cartierul Trivale, iar pădurea este aproape, e  linişte, aer curat şi răcoare când afară fierbe asfaltul. Aşa că aici venim la sfârşit de săptămână la o plimbare în familie. Mai servim un mic, o bere, mai mergem şi pe la Grădina Zoologică...”, spune Petre Mircică, client fidel al Grotei.

Restaurantul păstrează pe timpul verii toată răcoarea pădurii, iar iarna are temperatură plăcută pentru cei care vin la patinuar şi vor să bea un ceai fiebinte. Pentru această perioadă, grădina de vară a Grotei este cea mai potrivită, în fiecare week-end mesele fiind mai mereu ocupate. Un mic costă doi lei cu pâine şi muştar şi se mai servesc şi alte preparate la grătar.

De la Grotă, piteştenii pot merge să viziteze Grădina zoologică, să facă o plimbare pe jos, cu bicicleta sau cu rolele sau pur şi simplu să se afunde în pădure, printre copaci, departe de aleea pietonală. La câţiva paşi se află şi Mănăstirea Trivale, care poate fi vizitată oricând. „Duminica vin mereu la slujbă aici, la Mănăstirea Trivale şi apoi mai fac o plimbare prin pădure, mănânc un mic la Grotă şi aşa îmi petrec o zi liniştită, cu vreo prietenă sau vecină.”, spune Ioana Barbu, pensionară.