Grădina parfumată de pe Calea Bucureşti

Profesorul  Vasile Teodorescu, colonel în rezervă,  are de câţiva ani o pasiune : grădinăritul. Cu eforturi mari a amenajat, pe Calea Bucureşti, un colţ de rai iar trecătorii nu se mai satură admirând splendoarea florilor.

Nu poţi să treci prin zona Doi Cocoşi fără să-ţi sară în ochi grădiniţa cu flori dintre blocurile 17 şi 18. O explozie de culoare răsare printre  aleile unuia  dintre cele mai vechi cartiere ale Piteştiului. Cei care locuiesc în zonă ştiu toate detaliile colţului de rai. “E grădina domnului Miciurin. O splendoare!”,  ne spune o vecină de la scara B. Oamenii l-au poreclit pe colonel după numele celebrului botanist rus, specialist în selecţia plantelor, asta după ce, de aproape doi ani , le-a adus paradisul sub balcon:  margarete albe şi galbene, dalii  roz sau  grena, crizanteme galbene  de camp, hortensii, crini japonezi şi alte  24 de specii de flori emană un parfum îmbătător.

 „E colţul nostru de grădină. Înainte, aici erau nişte chioşcuri, unul de Loto, celălat, de ziare. Nu le-au mers afacerile şi le-au lăsat în paragină. Am rugat ADP-ul să ridice cea mai rămas din ele şi m-am pus pe treabă. Am adus pământ direct  din pădure  , 500 de kilograme din cel mai bun sol pentru grădinărit, căci, peste betoanele rămase de pe urma chişcurilor , n-ar fi crescut asemenea frumuseţi.”, spune Vasile Teodorescu.  L-am găsit între tufănelele galbene, udându-le cu stropitoarea, înainte de arşişţa prânzului.

Colonelul trece de câteva ori pe zi pe la grădiniţa lui. “Fie că mă trimite soţia după pâine, fie că plec eu  singur cu treburi sau că mă întorc de undeva, nu e dată să nu mă opresc la florile mele. Mai smulg o buruiană, mai rup un fir pârjolit de soare, le mai leg, aşa  ca să fie îngrijite.  E o binecuvântare pe care mi-o transmite natura, o răcorire sufletească.”,  spune colonelul care , în fiecare sezon culege câte un buchet pentru fiecare dintre vecinii săi. Nu le uită nici pe farmacistele de la colţ, şi ele printre admiratoarele priceputului grădinar,  mereu preocupat să aducă specii noi în grădiniţa sa.
 Il susţine  şi  o vecină de la  blocul 11, şi ea o împătimită a grădinăritului.

  “Vin mereu şi privesc cu plăcere grădina domnului colonel. E superbă.  Mai trag cu coada ochiului mai văd ce–a mai răsărit la dânsul şi facem schimb. Îi ofer şi eu ce mai am prin grădina mea şi , uite-aşa, le înfrumuseţăm pe amândouă”, spune, zâmbind, Veronica Lander, vecina de la şase blocuri distanţă.