Gheorghe Popescu, vânătorul artist

În pânzele  pictorului piteştean Gheorghe Popescu se văd rădăcinile meseriei sale dar şi influenţele unor genii ale picturii universale Artistul se află la cea de-a treia expoziţie şi la cea de-a treia schimbare de stil iarcele mai recente lucrări ale sale  pot fi admirate la Casa Cărţii.

 Poveştile pe pânză ale lui Gheorghe Popescu  le-am citit  la  Casa Cărţii , la Jupiter City  sau în holul Hotelului Muntenia, într-un volum narativ ce te duce până-n pânzele… albastre. Aşa  cum  autorul însuşi  mărturiseşte, atunci când ia pensula în mână, inventează universuri. Face asta din copilărie şi niciodată nu oboseşte să relateze poveşti de culoare.”Pasiunea pentru desen o am de la câţiva anişori, când am luat creionul şi am început să dau frâu liber imaginaţiei. Mai târziu, la 12-13 ani am trecut la acuarele iar asta mi-a deschis o nouă lume, mai vie.  Părinţii au înţeles dragostea mea pentru culoare şi din puţinul pe care-l aveau mi-au cumpărat  am tot ce mi-a trebuit ca eu să să pictez.”, povesteşte pictorul.

 Încurajat  şi de profesori, tânărul artist s-a orientat către Liceul de Artă unde i s-a refuzat şansa de a studia pictura.” Norocul n-a fost de partea mea pentru că acele cursuri la care visam tocmai îşi închideau porţile. N-am renunţat  la visul meu şi mi-am cultivat pasiunea ca autodidact, până la maturitate.” , spune pictorul.

Membru al Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi şi paznic de vânătoare în viaţa de zi cu zi, Gheorghe Popescu a dedicat prima sa expoziţie al cărei stil îşi are rădăcinile în meseria sa, vânătorii şi naturii, în general.

” Majoritatea lucrărilor acestei etape surprind momente la vânătoare. Am pictat ceea ce aveam în jurul meu, ceea ce-mi preocupa gândurile. Am pictat pentru mine, pentru legăturile mele cu natura, am pictat ca să mă relaxez! ”, spune Gheorghe Popescu  a cărui ascensiune artistică a trecut, ulterior, prin perioada albastră”, cu transpunerea imaginilor în culoarea sa preferată, mergând în sfera abstractului,  pentru ca, în cea mai nouă  colecţie a sa,  să cocheteze şi mai mult cu expresionismul, simbolismul şi abstractul,  în lucrările sale remarcându-se influenţa  idolului său, Salvador Dali. 
 De fapt, cea mai recentă  expoziţie a lui Gheorghe Popescu, „Între vis şi realitate”, propune  iubitorului de artă o nouă tematică :  tranformările prin care trece omul contemporan.

“ Toate lucrările acestei expoziţii le-am realizat în timp record, majoritatea fiind începute seara şi finalizate a doua zi, dimineaţa: în total cam patru tablouri într-o săptămână.”, explică pictorul.

Ce-i place :
Ii place muzica clasică iar  Placido Domingo ,  Luciano Pavarotti şi Nessun Dorma sunt tenorii săi preferaţi.

 Ce nu-i place:
 Nu-mi plac nonvalorile şi cei care încearcă să ne educe prin nonvaloare. Nu-mi pace să am în companie oameni falşi . Nu-mi place faptul că-n ziua de azi primează valoarea banului.

 Întrebări şi răspunsuri

 Se câştigă bine din pictură?
 La nivelul meu, încă nu! Dar nu asta e cel mai important pentru mine. Mă bucur când simt că omului de lîngă mine îi place cu adevărat arta mea. De multe ori am oferit în dar o lucrarea sau alta, împresionat tocmai de acest lucru. Îmi face plăcere  şi când aud că un vizitator al expoziţiilor mele îşi doreşte cu adevărat o pictură.  Printre clienţii mei se numără şi italieni, în mare parte vânători, colegi de breaslă, care, când începe sezonul  la vânat, vin aici, în Argeş iar când pleacă înapoi, acasă, iau cu iei un tablou, ca suvenir.
 
Aveţi două fete, vă moşteneşte vreuna talentul?
 Deocamdată, nu! Dar nici nu ţin neapărat ca vreuna să-mi calce pe urme.  Mă bucur, în schimb, că am avut fete şi nu băieţi pentru că aşa  mi-am  dorit,  asta pentru că sunt un om căruia îi place e gingăşia.

 Profi
l
 Născut 10 iulie 1962, Căteasca –Argeş;
 Studii  Liceul nr 3 CFR,  Şcoala profesională de pădurari  Curtea de Argeş;
 Activcitate:  de 25 de ani paznic de vînătoare;
 Familie: căsătorit, două fete