Gabriela Roşu, actriţă, scriitoare şi voluntar pentru copiii cu probleme

De 17 ani dă viaţă poveştilor, întruchipând personaje de basm la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Aşhiuţă” din Piteşti. În plus, actriţa scrie piese şi chiar vrea să publice o carte.

Gabriela Roşu este o persoană pe care n-ai cum să n-o iubeşti, plină de pozitiv, de dragoste de viaţă, animată de sentimente pure. „În această meserie, dacă n-am fi puţin copii n-am reuşi”, spune ea.

A venit în lumea teatrului în anul 1993, după ce a văzut un anunţ de angajare în ziar şi s-a prezentat la concurs. A fost supusă la multe probe, iar la fiecare a demonstrat că merită să devină actriţă a Teatrului pentru Copii şi Tineret „Aşchiuţă”.

„Pe atunci eram secretară la un partid. Probele erau de dans, muzică, poezie, fabulă şi de ritm. Erau mulţi oameni de teatru în juriu. Am avut emoţii mari. După ce juriul s-a retras şi a revenit cu verdictul, nu mi-a venit să cred”, îşi aminteşte Gabriela.

O dată ajunsă acolo unde îşi dorise, actriţa a asistat la repetiţii, atât în sală, cât şi în culise, hotărâtă să „fure” meseria de la cei mai experimentaţi.

Peste 60 de roluri

„La început trebuie să lupţi cu tine, pentru că ai o senzaţie de jenă, crezi că eşti caraghios. Apoi, după ce intri în această lume, e greu să mai ieşi”, spune Gabriela Roşu. Actriţa recunoaşte că cel mai greu i-a fost să înveţe mânuirea păpuşilor, dar, cu timpul, a devenit expertă şi în acest domeniu. Apoi, au venit şi rolurile.

„La început mai mult eram ajutată de colegi, dar apoi am început să am  roluri de compoziţie, dinamice, cu multă muzică, chiar două-trei personaje într-o piesă, că noi, fiind puţini, trebuie să facem şi asta. Roluri principale cred că am peste 30”, spune ea. 

În plus, Gabrielei Roşu îi place foarte mult să scrie, având, în colaborare cu maestrul Nicolae Bănică, actor cu experienţă în acelaşi teatru, 13 piese scrise: „Balada prinţesei vrăjite”, „Şepcuţa roşie”, „Isprăvile lui Păcală”, „O călătorie neobişnuită”, „Puterea dragostei”, „Cartea cu poveşti”.

„Cea mai dragă dintre ele îmi este <<Legenda lacului Învârtita>>. Este ca un basm foarte frumos, inspirat din monografia comunei Nucşoara. Eu mă ocup de partea de versificaţie, iar domnul Bănică scrie proza”, explică actriţa.

I-a ajutat pe copiii cu probleme

Suflet altruist, Gabriela Roşu nu a lăsat dragostea sa pentru copii să se manifeste doar pe scenă. Ea a lucrat doi ani (2007-2009) ca voluntar pentru copiii cu dizabilităţi de la un centru din cartierul Trivale.

„M-am legat foarte mult de ei. Am făcut de toate, am fost profesor, colegă, prietenă cu ei. I-am învăţat cântece, poezii, pictură, dar, din pricina programului încărcat de la teatru, a trebuit să renunţ. Mi-am promis că o să mă întorc neapărat la ei”, spune Gabriela.

Actriţa de la teatrul „Aşchiuţă” are planuri mari pentru perioada următoare, pentru că un vis de demult este pe cale să prindă viaţă.

„ Pregătim o carte pentru cadrele didactice, cu o scenetă de Crăciun. Îmi place foarte mult să scriu, am scris încă de când eram mică. Acum, după ce am venit în teatru, m-am orientat spre dramaturgie”, explică ea.

PROFIL:

Născută. 12 ianuarie 1968, în Piteşti
Studii. Facultatea de Psihologie şi masterat în Cominucare (2008)
Familie. Necăsătorită
Experienţă profesională. De 17 ani este actriţă a Teatrului „Aşchiuţă”

Ce îi place. „ Îmi place frumosul, mai ales cel din suflet, îmi plac oamenii care fac bine”

Ce nu îi place. „Nu-mi plac meschinăria şi răutatea”

Întrebări şi răspunsuri

Ce simţiţi când sunteţi pe scenă?

Uiţi că eşti tu. Legătura cu spectatorul e foarte strânsă, mai ales că noi avem de-a face cu copiii şi ei sunt foarte sinceri. Reacţiile lor, ochişorii, nu ai cum să nu îi simţi. Eu spun mereu că teatrul e o clădire mică, cu suflete mari.

Dumneavoastră mergeţi la teatru?

Da, cum să nu? Îmi place foarte mult. Privesc spectacolele ca un simplu privitor, nu cu ochiul critic. Mă bucur la fiecare piesă la care iau parte din public. Cred că aşa îmi păstrez sufletul de copil.