Piteşti: Florea Bloju, omul care cântă la coadă de pisică
0
A învăţat să cânte de copil, atunci când mergea pe la fedeleşuri şi baluri numai pentru a-i auzi pe lăutari cântând. Darul cântecului l-a moştenit de la mama sa, o femeie straşnică şi talentată care încânta tot satul cu glasul său atunci când începea să cânte.
Florea Bloju a devenit acum un priceput cântăreţ la instrumente de suflat. A început cu fluierul şi, în timp, s-a adaptat vremurilor, şi a învăţat să cânte la alte opt intrumente, printre care şi saxofonul. La spectacolele susţinute prin ţară şi străinătate i-a uimit pe toţi prin talentul său, dar şi prin pasiunea pe care o pune în fiecare notă. Nu-i place să înveţe cântecele pe note, ci aşa cum făceau bărtânii, după ureche. „Aveam cam zece ani cânt muream pe lângă lăutari, la fedelşuri. Aşa am învăţat să cânt,” îşi aminteşte artistul.
Cântă la coadă de mâţă
Din dorinţa de a-şi atrage şi distra publicul, Florea Bloju a creeat un instrument propriu. De fiecare dată când cântă la el efectul este maxim. Auditoriul ascultă fermecat melodiile populare pe care Florin Bloju le cântă la coadă de pisică. Instrumentul scoate un sunet puternic, foarte apropai de cel al cimpoiului, iar forma lui este cât se poate de amuzantă.
„Eu îi zic coadă de mâţă. Este tot un fel de tigvă şi sunetul este apropiat de cel al cimpoiului”, spune Florea, pregătindu-se să ne ofere o scurtă reprezentaţie. Marea lui dragoste este, însă, tot fluierul. „Cel mai mult îmi iubesc nepoţii, apoi familia şi apoi muzica, fluierul. Cânt şi cu vocea. Când eram la uzină, încercam să fac trilurile Mariei Ciobanu din Lie, Ciocârlie şi parcă să zic că îmi şi ieşeau”, îşi aminteşte Florea Bloju.
Cumpăra fluiere în loc de dulciuri
Pasiunea pentru cântecul la fluier a fost puternică încă din copilărie. Atât de puternică încât Florea Bloju mergea la târguri numai cu gândul de a-şi cumpăra câte un fluier nou. Uita de dulciuri, „comedii” şi alte mici tentaţii care apăreau la asemenea evenimente.
„Treceam pădurile din Topana către Uda şi Ciomăgeşti. Acolo mergeam de câte ori era bâlci. Gândul meu era de fiecare dată să-mi cumpăr câte un fluier. Nu mă duceam la dulciuri sau la comedii, ci direct la negustorul cu fluierele. Bineînleţes că, la scurt timp după ce-l cumpăram, fie mi-l rupeau fraţii mei, fie îl pierdeam pe undeva. Apoi iar aşteptam bâlciul să.mi iau fluier”, spune Florin Bloju.
Cavalul are peste 100 de ani
Pentru un cântăreţ instrumentist experimentat, orice detaliu legat de instrumentul său contează. Cele pe care Florin bloju le foloseşte sunt atent alese pentru ca sunetul pe care îl produc să fie unul cât mai pur şi clar. A aflat care sunt cei mai buni meşteri care confecţioează intrumente de suflat şi a mers la ei. Cel mai vechi intrument al său este un fluier care are peste 100 de ani. Fluierul i-a fost dăruit fiului său, care este preot, de către Ilie Rabolu, din Miroşi.
„Omul voia să se fie îngropat cu acest caval când moare. Ilie Rabolu îl avea de la tatăl său, dar fiul meu l-a convins să i-l dea şi aşa a ajuns la mine. Până la urmă rostul lui era de a fi folosit. Dacă cineva cântă cu el, prinde viaţă,” spune cântăreţul. Florea Bloju.
Cântăreţul ţine la tradiţie şi o promovează prin cântec, dar şi prin ţinută. Cămaşa pe care o poartă la spectacole şi petreceri este făcută de mama lui când femeia avea peste 80 de ani. „Cămaşa e făcută de mama. Abia mai vedea când a cusut-o”, menţionează Florea Bloju. Cât despre repertoriul muzical, acesta are infuenţe din Argeş, Teleorman, Olt şi Vâlcea.
Are propria lui formaţie
Florea Bloju are şi o formaţie de muzică populară numită „Trivale”. Din ea fac parte patru membrii: Sebastian Baciu la orgă, Viorel Băluţă este acordeonistu, nelu Stioan cântă la vioară, iar Florea Bloju cântă la instrumente de suflat.
„Mergem şi cântăm la toate obiceiurile de la nuntă, la udat, la bărbierit, luatul miresei din casă. Mai de mult cântam la baluri noaptea şi dimineaţa veneam direct la serviciu. Nu mai aveam timp să dorm”, îşi aminteşte Florea.
Profil:
Născut: 19 mai 1952, comuna Topana, judeţul Olt
Studii: Liceul Industrial din Ştefăneşti şi Şcoala de Arte din Piteşti
Experienţă: 36 de ani a lucrat ca rectificator în Uzina Dacia. Ca artist a cântat în peste 50 de spectacole în ţară şi străinătate (Bulgaria, Grecia, Turcia).
Stare civilă: căsători, doi copii, trei nepoţi
Ce-i place:
Arta în general. În special, muzica şi desenul. Am avut câteva încercări de a picta. Îmi place să cânt, atât cu fuierul cât şi cu vocea.
Ce nu-i place:
Nu-mi plac şi nu mi-au plăcut niciodată ipocriţii, oamenii care în faţă sunt miere şi în spat devin fiere. Cei care nu ştiu să ierte sau să-şiceară iertare.
Întrebări şi răspunsuri
A existat în familia dumneavostră o tradiţie a cântecului?
Mama iubea cântecul când era tânără. Femeile de la ţară îmi spuneau că atunci cânt mergeau la sapă, se orpreau toate din muncă şi ascultau cum cântă Constandina lu’ Titie, cum i se spunea mamaei mele.
Câte instrumente la care cântaţi aveţi?
Am traistă făcută, făcută dintr-o faţă de pernă veche, unde îmi ţin instrumentele. Sunt vreo nouă toate acum, dar nu le port pe tote cu mine. Cânt la fluier, tigvă, caval, ocarină, pai, nai, cimpoi, saxofon, caval şi ...coadă de mâţă.
Se încarcă comentariile...
