Elena Badea, actriţa din recuzita teatrului

Angajată ca recuziter la Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti, Elena Badea face parte adeseori şi din distribuţia pieselor, având roluri episodice, dar care îi aduc o mare satisfacţie sufletească

În meseria de recuziter, spune Elena Badea, nu e nevoie decât să fii o bună gospodină.  Piteşteanca a intrat în colectivul Teatrului “Alexandru Davila” în urmă cu nouă ani, când a văzut un anunţ în ziar şi s-a prezentat la interviu, fiind imediat angajată.

“E de ajuns să fii o bună gospodină, Practic totul este o bucătărie. Trebuie să fii receptiv la repetiţii şi să-ţi dai seama ce trebuie să adaugi, ce obiecte lipsesc, să colaborezi cu ceilalţi colegi pentru ca toată lumea să fie mulţumită”, spune Elena Badea.

Lumea teatrului a fascinat-o încă din adolescenţă când mergea alături de colegii din liceu la teatru, să vadă o piesă bună. Când a pătruns însă în culisele aceste minunate lumi, s-a îndrăgostit pe veci de furnicarul din spatele cortinei.

“Am văzut multe piese de teatru în liceu, dar nu fusesem niciodată în culise. A fost emoţionant la început, mi s-a părut ceva fascinant să văd cum decurg repetiţiile şi să iau parte la punerea în scenă a unei piese. M-am adaptat repede pentru că mi-a plăcut mult această meserie”, povesteşte cu bucurie în glas piteşteanca.

Ideile vin pe moment
Deşi prin prisma meseriei sale de recuziter trebuie să asiste la multe repetiţii ale piselor de teatru, Elena Badea spune că nu se plictiseşte niciodată. “Tot ce este pe scenă ţine de recuzită.Avem scenograful care ne spune în mare ce piese de mobilier ne trebuie, iar ideile vin pe parcurs la repetiţii. În funcţie de jocul actorilor, de ce mimează ei îmi dau seama dacă le trebuie o floare, un telefon o seringă. Nu mă plictisesc niciodată la repetiţii pentru că întotdeauna apare ceva nou, se improvizează foarte mult”, spune recuziterul.

Actriţă ocazional
În cei nouă ani de când face parte din echipa Teatrului “Alexandru Davila”, Elena Badea s-a aflat şi pe scenă, nu doar în spatele cortinei. Femeia a făcut figuraţie la mai multe piese de teatru şi şi-a interpretat chiar propriul rol, acela de recuziter, în piesa regizată de actriţa Luminiţa Borta, “Sus e cerul”.

“Mi se pare un lucru extraordinar că am făcut parte din figuraţie la piesa <<Bust de femeie în lumină astrală>> şi în piesa <<Investiţia>> am apărut la final drept bătrâna din căruciorul cu rotile. A fost frumos şi mă bucur că au avut încredere în mine şi mi-au acordat această posibilitate. Am avut emoţii mai mlte în culise, înainte de spectacol, dar am făcut tot ce am putut ca să iasă totul bine”, povesteşte actriţa de ocazie.  Acum femeia lucrează alături de colegii de la teatru la o nouă piesă, “Belvedere”, care va avea premiera la începutul lunii martie.

Profil
Născută: 7 februarie 1958, localitatea Smeura, judeţul Argeş
Studii: Liceul CFR Piteşti
Experienţă profesională: de nouă ani este recuziter la teatru, dar a lucrat şi la Depoul Piteşti ca electronistă şi la Petrol, la un atelier de producţie.
Familie: Este căsătorită şi are trei copii: doi băieţi de 30 şi 29 de ani şi o fată de 23 de ani.

Ce-i place:  În afară de serviciu, îmi place să fiu o bună gospodină. Îmi place să gătesc, să îmi văd familia fericită în jurul meu. Ador copiii mici, am două nepoţele şi îmi place să am grijă de ele. Cea mică are trei luni şi îmi place să o văd zâmbind, îi spun soarele meu. Mi-aş dori să-I pot ajuta mai mult pe copiii mei.

Ce nu-i place: Sunt atâtea lucruri care nu-mi plac în ziua de azi… Nu-mi plac nedreptatea, ironia, care se întâlnesc la tot pasul între oameni. Viaţa este mult prea complicată în ziua de azi. Neajunsurile pe care le întâmpinăm zi de zi iarăţi nu-mi plac.

Întrebări şi răspunsuri:
Vă place meseria pe care o practicaţi acum?
E.B.: Da. Dintre toate meseriile, asta simt că mă reprezintă. Îmi place foarte mult ce fac şi fac cu drag. Nu ştiu ce altceva mi-ar plăcea să fac.

Faţă de celelalte meserii, cum este cea de recuziter?

E.B.: Este mult mai uşoară. Slujbele de dinainte au fost dificile. La Depou lucram la siguranţa locomotivelor, la mecanică şi stăteam mai mult printre bărbaţi. Iar la Petrol, colectivul era format tot din bărbaţi, dar de fiecare dată m-am descurcat bine.