Eduard Minasian, armeanul cu 31 de fini

Vicepreşedintele Comitetului Parohiei Armene  de la Piteşti, renumitul profesor de matematică Eduard Minasian îşi aminteşte cu plăcere de foştii săi olimpici şi mărturiseşte că unora dintre ei a ţinut să le devină naş de cununie sau le-a botezat copiii.

Povestea lui Eduard Minasian este un adevărat roman iar când îşi aduce aminte de părinţi, ochii fostului profesor de matematică al colegiului Naţional IC Brătianu se unplu de lacrimi. Tatăl, armean născut la Sivas, în localitatea celor 40 de mucenici a ajuns în România în 1923 după o copilărie şi o adoscenţă trăite sub teroarea  unor amintiri cumplite: ” Erau acele vremuri ale Geocidului, când turcii  umblau să-i distrugă pe armeni, ucigându-le copiii, în special pe băieţi. Bunica mea îl îmbrăcase pe tata, într-o rochiţă  moştenită de la sora lui mai mare. Când i-au prins turcii, disperată, mama-mare l-a aruncat pe tata într-o prăpastie ca să-l cruţe de mânia duşmanlor. Norocul lui a fost că rochiţa i s-a agăţat într-un copac iar prigonitorii nu s-au mai ostenit să coboare în prăpastie  să-l omoare, mai ales c-aveau şi îndoieli ca-ar fi băiat. Întâmplarea asta i-a salvat viaţa. Mai târziu când s-a mărit, a tecut în Bulgaria, pentru ca în 1923, profitând de faptul că Dunărea era îngheţată, să teacă în România ca să rămână o perioadă la Giurgiu, unde a întâlnit-o pe mama , şi ea cu o povste tristă îndurată de pe urma turcilor, 11 fraţi fiindu-i ucişi de osmalâi.”, povesteşte bătrânul profesor adăugând că după naşterea sa, părinţii săi, dezamăgiţi de fântânile tulburi ale Giurgiului, au căutat un loc cu apă bună,  şi aşa  s-au stabilit la Piteşti. Tatăl, după ce lucrase ca meseriaş  într-o fabrică de zahăr, la Giurgiu, şi-a deschis la Piteşti o fabrică de dulciuri: “Zaharicale, bomboane, sugiuc, candel…o grămadă de bunătăţi. O fabrică la care a fost nevoit să renunţe pentru ca eu  şi sora mea  să avem dreptul să facem o facultate.”, spune profesorul.

După absolvirea facultăţii de matematică, Eduard Minasian devine profesor la liceul la care a fost elev., acum Colegiul Naţional IC Brătianu: “ M-am trezit în faţa cancelariei, lipit de calorifer  şi mi-am dat seama că-mi lipseşte curajul de a intra acolo, alături de cei care mi-au fost dascăli. Unul dintre foştii  mei profesori m-a  luat de braţ şi m-a prezentat celor care, acum, urmau să-mi fie colegi. M-am simţit copleşit în acele clipe!” povesteşte renumitul profesor care  a scos pe bandă rulantă sute de olimpici:  “M-a impresionat în  mod deosebit  Ion, un tânăr dintr-o familie cu greutăţi materiale, primul meu olimpic,  care bătea , pe jos, 14 kilometri, de dincolo de Geamăna şi nu întârzia  un minut, şi nu cerea niciodată voie să plece mai devreme, deşi iarna se înnopta devreme şi avea cale lungă până acasă. Un elev sârguincios ,  de care m-am apropiat mult,  pe care l-am considerat ca un fiu şi care, mai târziu, mi-a devenit fin.  Ceea ce-mi confirmă că sentimentele sunt reciproce este faptul că pe lucrările semnate de el, alături de numele tatălui, apare şi numele meu: Ion M. Stancu Minasian.” , povesteşte profesorul  care  mărturiseşte că mai are alţi 30 de fini, unii dintre ei foşti elevi sau copii ai acestora.

 Şi-a iubit şi îşi iubeşte elevii şi merge, în fiecare an, cu emoţie, la revederile cu generaţiile  care i-au trecut prin mână şi care acum, după ani şi ani, îl înconjoară cu dragoste.

Eduard Minasian este, la cei  82 de ani, decanul de vârstă al filialei locale a comunităţii armene  în care, cum insuşi profesorul mărturiseşte, au rămas  mai puţin de 30 de persoane.

 Întrebări şi răspunsuri
  
Care este atmosfera în comunitatea armeană, în 2010?

 Putem vorbi de solidaritate în rândul aceste comunităţi, ce-i drept , nu foarte numeroasă.  Ţinem legătura, ne întîlnim frecvent şi depănăm amintiri. Mai trist este că luăm parte la tot mai multe  înmormântări ale membrilor comunităţii în timp ce botezurile şi nunţile se lasă aşteptate.

Aţi simţit întotdeauna că  sunteţi făcut epentru matematică?

Cel caruia îi datorez înclinarea mea către matematică este învăţătorul meu, Gheorghe Stănescu şi mă bucur că , mai tîrziu am avut şansa  să  am un profesor cu adevărat strălucit, Emil Morţun.

 Ce-i place?

 Îmi plac oamenii oneşti,  corecţi şi deştepţi , trei calităţi greu de întâlnit, simultan la o pesoană.

Ce nu-i place?

Nu-mi plac plocoanele.  Nu-mi place să dau sau să primesc mită.

 Profil:

Născut 16 august 1928
Familie: văduv, nu are copii, are însă, 31 de fini.
 Activitate: profesor de matematică  la Colegiul Naţional IC Brătianu.
Vicepreşedinte al Societăţii Ştiinţelor Matematice Argeş
Preşedinte al Comunităţii Armenilor  din Piteşti - timp de şase ani
Vicepreşedinte al Comitetului Parohiei Armene -Piteşti
Aurorul unui număr impresionant de probleme, multe dintre ele publicate în gazeta matematică
  Din 1989,  pensionar.