Dumitra Sima, mamă de împrumut pentru sute de copii

Dumitra Sima lucrează de 43 de ani în asistenţă socială

Directoarea filialei judeţene a ONG-ului “Salvaţi Copiii” lucrează în domeniul asistenţei sociale de 43 de ani şi a întins o mână de ajutor pentru sute de oameni.

Deşi născută în judeţul Teleorman, drumul vieţii a purtat-o pe Dumitra Sima către Argeş. După ce a terminat liceul în Alexandria, teleormeanca a urmat Şcoala Tehnică Sanitară, profilul Asistenţă Socială la Bucureşti şi în urma repartiţiei a ajuns în Argeş, unde s-a şi stabilit apoi, întemeindu-şi o familie.

“La mine în comună e un spital şi când eram copil petreceam mult timp acolo. La un momentdat au venit în practică la un doctor nişte studente şi completau chestionare de asistenţă şi sociologie. Mi-a plăcut ce făceau fetele alea şi mă ţineam după ele. Eram clasa a VII-a şi i-am spus doctorului că vreau şi eu să fac asistenţă socială”, povesteşte Dumitra Sima despre cum s-a hotărât să devină asistentă socială.

Este consilierul primarului pe probleme sociale
În urma repartiţiei a lucrat ca asistent social la Curtea de Argeş, iar după un an de zile, postul s-a desfiinţat şi a fost nevoită să lucreze ca asistentă medicală şi să aibă grijă de pacienţi. După un an s-a transferat la Direcţia Muncii, în Piteşti, unde a lucrat din 1971 până în 2001, când a început lucrul la Primăria Piteşti. De la postul de consilier social a avansat la şef Serviciu Prestaţii Sociale, iar după pensionare, în 2006, a devenit consilierul primarului pe probleme de asistenţă socială. Când termină serviciul la Primărie, Dumitra Sima întinde o altă mână pentru a-şi ajuta semenii.

Dumitra Sima lucrează în cadrul ONG-ului “Salvaţi copiii” din anul 1991 când o prietenă care era voluntar i-a povestit despre cum poate ajuta copiii. Meseria sa de asistent social şi cazurile pe care le întâlnise până atunci au determinat-o să accepte această provocare. Primul proiect pe care l-a obţinut a fost pentru prevenirea abandonului şi reintegrarea copiilor în familie. Dumitra Sima s-a văzut nevoită să meargă în maternităţi de unde lua copiii abandonaţi şi începea să le caute mamele, iar de multe ori, când reuşea să le găsească şi în gaură de şarpe, acestea nu-şi mai recunoşteau copiii. A salvat astfel peste 30 de copiii cărora le-a făcut acte şi le-a ajutat familiile. Pe mulţi dintre ei i-a şi creştinat, fiindu-le naşă de botez.

Şefa filialei Argeş a “Salvaţi copiii”

Alte proiecte prin care directoarea “Salvaţi copiii” a reuşit să ajute argeşeni au fost cel pentru educaţia civică în şcoli, în colaborare cu Ambasada Americii, elevii având astfel şansa să îşi cunoască drepturile, dar şi obligaţiile, un alt proiect pentru scăderea ratei abandonului şcolar în rândul rromilor şi un proiect pentru prevenirea HIV SIDA şi promovarea sănătăţii în rândul oamenilor străzii. Prin acest proiect, piteşteanca a aflat de un caz care a impresionat-o foarte mult.

“Doi oamenii ai străzii trăiau împreună, formau un cuplu şi au dat naştere unui copil. Locuiau împreună într-un fost garaj, făcuseră o spărtură în zid şi îşi lăsaseră bebeluşul acolo, împreună cu alţi doi copiii, iar ei plecaseră la cerşit. Am găsit copilul acolo şi după ce am stat de vorbă cu ei, au fost de acord să-şi dea copilul în plasament familial la Câmpulung şi îl vizitează destul de des.”, îşi aminteşte directoarea de la Asistenţă Socială.

Profil
Născută: 15 martie 1947, comuna Furculeşti, judeţul Teleorman
Studii: Şcoala Tehnică Sanitară - 1968,  Facultatea de Asistenţă Socială
Experienţă profesională: a lucrat 33 de ani la Direcţia Muncii, la Asistenţă Socială şi 10 ani în cadrul Primăriei Piteşti.
Familie: Căsătorită de 40 de ani, are un băiat, Remus, de 37 de ani.

Ce-i place: Ca pasiune, am învăţat de la gazda mea de la Curtea de Argeş, broderia decupată şi am lucrat şi eu mult timp. Îmi place să înot, să plec în vacanţe, mai ales la munte pentru că e mai odihnitor. Îmi place muzica, îmi place să citesc. Merg în pelerinaje cam peste tot în ţară, la mânăstiri.

Ce nu-i place: Nu-mi place minciuna, când întâlnesc persoane care nu sunt deschise, care refuză să ajute alţi oameni.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum a fost să lucraţi ca asistentă medicală?
D.S.: Se desfiinţase Şcoala de Asistenţă Socială şi posturile şi am fost obşigaţi să ne reprofilăm. M-am dus la Secţia Medicală ca asistent medical , să fac injecţii, dar eu nu pusesem mâna în viaţa mea pe o seringă. Până la urmă am făcut că n-am avut încotro.