Constantin Nicolae, dascăl de-o viață

Constantin Nicolae a ieşit la pensie în anul 2000

41 de ani s-a dedicat catedrei, din care 10 ani a predat chiar la liceul unde a fost elev, Colegiul Național “I. C. Brătianu” din Pitești.

La împlinirea a 145 de ani de la înființarea Colegiului Național “I.C. Brătianu” din Pitești pe dascălul Constantin Nicolae, în vârstă de 75 de ani, l-au podidit lacrimile.

Atâtea amintiri impregnate în bănci, în pereți și chiar în tabla pe care scria cu creta în urmă cu câțiva ani!...

Cei mai frumoși ani au fost cei petrecuți la catedră, și nu au fost puțini. În 1954, tânărul de pe atunci a venit elev la acest liceu, pentru doi ani, după ce înainte studiase la Liceul Comercial.

Distracțiile cu colegii, mustrările dascălilor exigenți și sunetul clopoțelului sunt cele mai frumoase amintiri ale sale din perioada tinereții.

Pasionat de istorie, dar dedicat biologiei

După terminarea liceului, a hotărât să studieze la trei facultăți, una după alta.

Prima a fost cea de Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu, apoi Facultatea de Agronomie din Craiova și Facultatea de Biologie din București.

În 1959 a intrat în învățământ, ca profesor de biologie și matematică, la școala Surdulești, din comuna Miroși.

“Pot să spun că dragostea vieții mele este istoria, chiar dacă am ales să mă dedic biologiei, ca și activitate didactică”, spune Constantin.

Au urmat transferuri la mai multe școli din Argeș, iar la Colegiul Brătianu a ajuns în 1990, prin concurs și a stat până în 2000, când s-a pensionat.

“Nici nu mai știu câți olimpici am pregătit și câți elevi mi-au trecut prin mână. Mie mi-a plăcut foarte mult să merg cu elevii peste tot prin țară, în excursii. Avem o țară foarte frumoasă, iar copiii din ziua de azi trebuie să învețe să o descopere și s-o aprecieze”, spune dascălul.

Scrie monografia comunei natale

După atâția ani de activitate, Constantin Nicolae spune că îi place cum a evoluat învățământul românesc, singura hibă pe care i-o găsește fiind politizarea excesivă.

“Mi se pare că a evoluat bine, înainte erau profesori exigenți, bine pregătiți și cu mult har. Îmi place să cred că la fel sunt și acum, nu văd foarte mari schimbări, decât că nu-mi place că politica a ajuns și în școală, trebuia să rămână în afara ei”, spune profesorul de-o viață.

Ca să lase ceva în urmă generațiilor viitoare, Constantin Nicolae a scris o carte despre pădurile argeșene și are în lucru un volum dedicat comunei natale, Suseni.

“M-am născut de 1 martie, ca un mărțișor pentru părinții mei. Drept cadou, vreau să las și eu la rândul meu urmașilor o carte care să-mi poarte numele și care să se numească <<Monografia comunei Suseni>>. Va fi un volum care va integra comuna în contextul istoriei țării noastre”, explică profesorul.

PROFIL:

Născut. La 1 martie 1936, în comuna Suseni, Argeș
Studii. Școala Militară de Ofițeri, Sibiu; Facultatea de Biologie, Craiova; Facultatea de Biochimie, București.
Familie. Căsătorit, are trei copii
Experiență. 41 de ani a fost profesor de biologie

Ce îi place. „Îmi plac cinstea și munca. Îmi place ca un om să aibă pasiune pentru munca sa, s-o facă din dragoste și să se dedice ei. Asta e cea mai mare calitate a unui om”

Ce nu îi place. „Nu îmi place când văd că până și învățământul a fost politizat. Nu-mi plac oamenii care n-au chemare pentru ceva, dar se încăpățânează să facă lucrul respectiv și nici cei care sunt nepregătiți”

Întrebări și răspunsuri.

Care sunt cele mai frumoase amintiri de când erați elev?

Viața de elev este și plină de griji, dar și foarte frumoasă, îți dai seama de asta de abia mai târziu. Am amintiri frumoase mai ales din perioada liceului. Îmi plăceau discuțiile cu profesorii noștri, care mi-au rămas în minte ca adevărate modele și ale căror nume le știu integral și acum, după atâția ani.

Care este profesorul-emeblemă din perioada liceului?

Categoric domnul profesor Mihalașcu, care ne-a fost diriginte, era de matematică. Îi simpatiza foarte mult pe cei care știau și-și dădeau interesul. Și avea o metodă interesantă: îi scotea pe toți colegii la tablă, chiar dacă îi ținea foarte puțin, și așa menținea treaz interesul pentru materie.