Catrina Viorica creează costumele scenei piteştene

Argeşeanca munceşte cu acul de 32 de ani, iar de 20 de ani croieşte costume pentru actorii de teatrele din Piteşti. În tot acest timp a creat peste 1000 de costume.

Când intri în atelierul Vioricăi Catrina parcă intri într-o lume de basm. Unde priveşti în jur vezi rochii de prinţese, costume din catifea ale prinţilor din basmele spuse de bunica sau blana ursului păcălit de vulpe. Te simţi din nou copil când priveşte toate aceste costume şi devii nerăbdător să afli, pe rand, povestea fiecăruia, de la o simplă bucată de material până la lumina reflectoarelor şi ropotele de aplauze ale copiiilor. Fiecare poveste se ţese însă în atelierul de croitorie al Teatrului Aşchiuţă, acolo unde doamna Viorica munceşte din zori şi până în seară, la fel ca bătrânele din poveşti.

De-a lungul celor 32 de ani de croitorie, dintre care 20 numai ca fabricant de costume de teatru, doamna Catrina a creat peste o mie de straie care umplu acum garderobele Teatrului Davila şi Aşchiuţă. Prinţi, animale, crăiese, vrăjitoare, drăcuşori, bătrâne şi chiar păpuşi, toate au fost îmbrăcate de croitoreasa piteşteană. În fiecare bucăţică de material e cusut însă o parte din sufletul său.

Lucrează cu o foarfecă veche de 32 de ani
După terminarea liceului, Viorica Catrina a ales meseria de croitor pentru bărbaţi, absolvind Şcoala Profesională cu nota 10. “Pentru merite deosebite, fostul meu maistru mi-a dat cadou o foarfecă, acum 32 de ani. Şi acum o am şi o folosesc zi de zi, e foarte bună şi rezistentă”, spune cu drag, femeia.

După ce a învăţat tainele croitoriei şi a început să-şi facă singură hainele, femeia a lucrat la croitorie serie pentru export, unde crea, pe bandă rulantă, bluze, cămăşi şi halite.

Niciun tipar nu i-a creat probleme, nici măcar cel al rochiilor de mireasă pe care le-a creat pentru prietenele sale. Croitoria cu specific de teatru a reprezentat o provocate pentru doamna Viorica, o noutate. Aici a învăţat că nicio schiţă nu este bătută în cuie.

“De multe ori schimbăm schiţele în funcţie de distribuţie. Distribuţia e importantă. Hainele le facem în funcţie de personalitatea actorului şi de fiecare personaj în parte.La fiecare spectacol facem alte costume. Cele evechi nu pot fi adaptate sau refolosite.”, povesteşte doamna Catrina, care se consultă la fiecare pas cu scenarista.

Un costum durează şi două săptămâni
Crearea unui costum este un process îndelungat şi migălos. După ce scenaristul schiţează costumele, se aleg materialele şi apoi se croiesşte tiparul. De abia apoi ţesătura este cusută şi în cele din urmă decorată.

“Timpul în care realizez un costum depinde de creaţie, de cât e de complicat. Lucrăm, probăm. Într-o zi abia se croieşte.Dacă avem un costum complicat, cu aripi sau cocoaşe durează şi două săptămâni să-l facem. Apoi mergem la scenă, la repitiţii, vedem ce mai trebuie completat sau modificat”, povesterte croitoreasa care în timpul liber crează costume pentru serbările copiilor sau chiar costume de Halloween pentru proprii săi copii, trecuţi de 20 de ani.
 
Piteşteanca a creat şi costumele iepuraşilor de Paşte şi cele din sceneta naşterii Domnului care au putut fi admirate în centrul Piteştiului an de an.

Profil

Născută: 23 decembrie 1959, comuna Ungheni, judeţul Argeş
Studii: Liceul “Nicolae Bălcescu” Piteşti, Şcoala Profesională – calificare croitor bărbaţi, Brăila, Şcoala Populară de Artă, secţia Design Vestimentar
Experienţă profesională: A lucrat 12 ani în croitorie, iar de 20 de ani este croitor la teatru
Familie: Este căsătorită şi are trei copii: doi băieţi şi o fată.

Ce-i place: “Îmi plac croitoria, creaţia, serviciul şi familia. Mai fugim la câte un grătar, la iarbă verde să ne relaxăm şi prin alte modalităţi.Mai vizionăm câte un spectacol la teatrul mare, de estradă sau câte o dramă. Ne-am dedicat teatrului”, spune croitoreasa.

Ce nu-i place: Îmi place totul, nu e ceva care să-mi displacă.

Întrebări şi răspunsuri:
De ce aţi ales meseria de croitor?
V.C.: Aşa a fost să fie. Fiecare cu harul lui. Meseria m-a ales pe mine, m-a găsit prea răbdătoare. La 14-15 ani m-am apucat de croitorie, când am terminat şcoala generală. Am luat singură acul în mână pentru că o fată învaţă singură să coasă.

Care a fost cel mai dificil costum pe care l-aţi realizat?
V.C.: Niciun costum nu mi-a creat probleme până acum şi am lucrat de toate, chiar şi rochii de mireasă. Nu am întâlnit încă un tipar pe care să nu-l pot executa. Mi-a plăcut să lucrez, să transform.