PORTRET Cătălin Mirea, actorul care cântă la mandolină

Cântă la mandolină şi la alte instrumente, are o trupă de muzică europeană tradiţională şi a jucat în piese de teatru sau filme. Din 2007 este actor al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti.

Talentat, devotat, îndrăgostit de ceea ce face. Cătălin Mirea este un artist în adevăratul sens al cuvântului. Şcolit într-ale teatrului, dar înzestrat cu talent şi într-ale muzicii, actorul este o energie vie pe scenă. În 1998 a devenit licenţiat al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, oraşul său natal. Imediat, timp de doi ani, a colaborat cu Teatrul „Masca”, apoi alţi doi a fost profesor la cercul de teatru din cadrul Clubului copiilor din sectorul 5. În 2002, a devenit actor colaborator al Teatrului „Mundi”. De scena piteşteană s-a îndrăgostit instantaneu în 2007, când a venit la Teatrul „Alexandru Davila”.

„Cred că sunt unul dintre puţinii actori născuţi în Bucureşti care preferă un teatru de provincie. Aici, la Piteşti, mi s-a oferit şansa unor roluri de care nu m-aş fi putut atinge în capitală, acolo unde e o explozie de absolvenţi în acest domeniu. Îi mulţumesc acestui oraş pentru şansa oferită”, povesteşte Cătălin.

A jucat în „La bloc”

Actorul spune că de mic a fost îndrăgostit de scenă, pe care a vrut să urce atât în calitate de muzician, dar şi de actor. La Piteşti, se declară foarte mulţumit de rolul Cetăţeanului turmentat din „O scrisoare pierdută”, a lui Caragiale.

„Sunt roluri, ca actor, în care nu te vezi jucând niciodată. Dar e o vorbă <<Never say never>>, iar atunci când îţi ies, este o realizare”, spune el.

A mai fost şi Rică Venturiano, din „O noapte furtunoasă”, Luigi, din „Negustorul de timp” sau Karl din „Skin Deep”.

„Orice rol are greutatea şi frumuseţea lui. Antrenamentul, repetiţia nu fac decât să te bage pe tine într-un fel de laborator, în care să descoperi personajul, cine este, cum este, să-l faci cât se poate de adevărat”, spune el.

Cătălin Mirea a cochetat şi cu filmele. A jucat în „The Elite” (2001), o producţie americană, în regia lui Terry Cunningham, în care a interpretat un rol negativ, apoi acelaşi regizor l-a cooptat în filmul „Asylum”, urmând ca în filmul românesc „Turnul din Pisa”, în regia lui Şerban Marinescu, să interpreteze rolul unui clovn. Iubitorii sitcomurilor l-au văzut cu siguranţă şi la PRO TV, în „La bloc”, unde a avut diverse roluri, sau în „Chiquititas”, unde a fost tatăl Paulei.

Instrumentist şi solist

Pasionat de muzică încă de mic, Cătălin şi-a urmat şi acest vis. În 2003 a înfiinţat trupa „Pontice”, interpretând muzică tradiţională europeană. Cântă atât cu vocea, dar şi la instrumente: mandolină, chitară, muzicuţă, blockflutte sau percuţie. Trupa a făcut înregistrările pentru cel de-al doilea album, care va ieşi pe piaţă, cel mai probabil, în acest an.

PROFIL:

Născut. La 30 aprilie 1969, în Bucureşti
Studii. UNATC Bucureşti, promoţia 1998
Familie. Căsătorit, are o fiică de 17 ani

Ce îi place. „Muzica aş pune-o pe primul plan. Eu am făcut la facultate primii doi ani la Musical. Îmi place să cânt la chitară, la mandolină, am o trupă Pontice, din 2003. Şi, bineînţeles, iubesc teatrul”, spune actorul

Ce nu îi place. „În general, nu las lucrurile neplăcute să mă afecteze. Când nu-mi place ceva, încerc cât mai repede cu putinţă să ocolesc sau să trec peste. Nu suport minciuna”, spune Cătălin.

Întrebări şi răspunsuri.

Ce calităţi trebuie să aibă un bun actor?

„Să aibă o memorie bună, să fie talentat, apoi şcoala îl cizelează. Are nevoie şi de un procent mare de noroc. Fostul meu profesor, Dem Rădulescu, Dumnezeu să-l odihnească!, spunea aşa: <<Televiziunea îţi  dă notorietate, filmul îţi dă mulţumiri materiale, iar teatrul îţi dă meserie>>. E bine să le îmbini”, spune actorul.

Aţi colaborat şi cu Teatrul Naţional. Cum a fost experienţa?

„Am jucat rolul greieraşului din „Sânziana şi Pepelea”, în regia lui Dan Tudor. Practic, stau pe scenă şi cânt la chitară. A fost o onoare să am colegi ca Mircea Albulescu, Monica Davidescu, Ovidiu Cuncea, Magda Catone, Silviu Biriş şi mulţi alţii”, explică el.