Balconul liderului comuniștilor nepeceriști, atracție turistică

Cel mai comunist  dintre  comuniștii zilelor noastre  locuiește în orașul Basarabilor, într-un apartament de bloc, la câțiva metri de Mânăstirea Curtea de Argeș. Blamat și contestat  de unii dar admirat pentru curajul său de alții, tovarășul Gheorghe Ungureanu iși vede  cu elan socialist de strategia partidului  chiar dacă  bolile îi chinuie trupul.

Dacă urci pe Bulevardul Basarabilor spre Mânăstirea Curtea de Argeș  n-ai cum să nu remarci steagul roșu cu secera și ciocanul,” uneltele primare esențiale”, ce flutură la ultimul etaj al blocului E2. Altădată ai fi zărit, alături, și o pancartă  ce te-ar fi elucidat în caz că te-ar fi măcinat curiozitatea: “Partidul Comuniștilor Nepeceriști. Comitetul Național”.

 “Pancarta nu mai e. A luat-o vântul și n-am reușit încă s-o pun la loc. O țin, deocamdată, în camera cea mare !”, se scuză tovarășul (așa cum ține să i se spună) Gheorhe  Ungureanu, președintele partidului cu doar opt membrii cotizanți. . Pe fostul profesor de română, în vârstă de 69 de ani, îl chinuie de ceva timp o afecțiune pulmonară ce tot înceacă să-i macine energia pe care și-o dedică construirii socialismului. Are locuința în renovare iar sufrageria, sediul din Curtea de Argeș al partidului, s-a transformat într-un fel de depozit în care stau laolată documente, pancarde, cărți, haine și medicamente.

CEDO i-a dat dreptate

 A înființat  Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) în martie 1996 dar “justiția contrarevoluționară ” i-a refuzat înregistrarea. Zece ani mai târziu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat țara noastră pentru că instanțele române nu au legalizat Partidul Comuniștilor (Nepeceristi). CEDO a apreciat că statul roman a încălcat Convenția Drepturilor Omului și, implicit, libertatea de asociere, pronunțându-se în favoare partidului. Deși tovarășul Gheorghe Ungureanu ceruse și prezentarea de scuze de către Guvern, asigurarea unui sediu, accesul liber si gratuit la mijloacele de comunicare în masă și despagubiri în valoare de peste 1.400.000 euro, fostul profesor a primit doar  o sută de euro pentru cheltuieli de judecată considerându-se că recunoașterea violării acestui drept reprezintă o satisfacție deasupra oricăror despagubiri cerute.
Comunist înflăcărat
Gheorghe Ungureanu a fost pionier, comandant de grupă și de unitate și fost primit în UTM la doar 13 ani și șase luni chiar dacă nu avea vârsta legală pentru intrarea în  structură. Cu toate acestea n-a fost membru al Partidului Comunist Român ci un critic al său, după cum susține. Se consideră o victimă a  regimului represiv pecerist. A stat la la beci de multe ori si a fost  condamnat în 1975 pentru criticile aduse PCR-ului, ceea ce l-a transformat în deținut politic.

Nicolae Ceaușecu, idolul său

Se declară adversarul numărul unu al PCR-iștior și, totodată,  cel mai mare comunist. Un lucru îl poate spune cu mâna pe inima: i-a idolatrizat pe Nicolae  și Elena Ceaușescu, pe pe care-i consideră singurii comuniști adevarați din PCR. 

 “Ceilalți au fost, toți, niște lepădături.  Sub conducerea Președintelui Nicolae Ceaușescu am avut cele mai mari realizări din întreaga noastră istorie. Este Eroul Martir din decembrie 89 și ne considerăm insultați când așa-zisa presă ne numește ,,nostalgici” căci nu am avut funcții, nici privilegii, nici îmbuibări ca ciocoii peceriști, ci am primit răsplată dreaptă pentru munca înnobilatoare  pentru care milităm cu hotărârea de a înlătura contrarevoluția și de a relua construirea Socialismului .” explică tovarășul Ungureanu din apartamentul său cu cinci camere, confiscat de stat în 1988 și cumpărat , tot  de la stat, prin 92, apartament pe care l-a pus, fără nicio ezitare, la dispoziția partidului în care crede.

Președintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) condamnă esența vieții capitaliste: șomajul, sărăcia, cerșetoria, violențele, umilința și mai speră, încă, în  anularea alegerilor  din 1996, 2000, 2004 și 2007 pe motiv că partidul său a fost împiedicat abuziv să candideze.