Allora Albulescu Serp se dedică artei, sufletului şi profesiei

Preşedintă a Fundaţiei literare „Liviu Rebreanu”, Preşedintă a Academiei Dacoromâne, filiala Piteşti, membră în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZP) şi în şi în alte câteva asemenea asociaţii, Allora Albulescu-Serp este poetă, artistă, profesoară şi mamă, toate la superlativ.

Nu poate spune cu certitudine dacă paşii pe tărâmul artei s-au îndreptat mai întâi spre literatură, muzică, teatru, dar ştie sigur că se datorează atât zestrei genetice, cât şi mediului. Bunicul cânta la vioară, una dintre bunici făcuse pension iar mama era o bună dansatoare.

“Tata, profesor de română şi italiană, era un acrobat de excepţie la acea vreme, cânta la pian, dar era şi un tenor care, printre altele a avut un succes de răsunet în opereta „Văduva veselă” de Lehar. Şi sora mea, Cellia Beck i-a moştenit talentul instrumental şi vocal. Tot familionul cânta, dansa, recita şi compunea versuri instant, cu dezinvoltură, ne vorbeam prin replici ale unor personaje celebre, ne porecleam cu numele lor sau improvizam, imitându-le vocile, gestica, mimica.” spune poeta.

S-a bucurat când a devenit elevă şi a rămas şi azi, dacă nu o elevă, măcar o studentă cronică.

„În asemenea hărmălaie, nu ştiu când m-am pomenit la şcoală, citind şi scriind. Până atunci recitam toate cele 98 de strofe din „Luceafărul”, fără greşeală, pe la petrecerile familiale, cu musafiri sau prin medii artistice, împopoţonată cu fundiţe şi zorzoane: cântam romanţe cu bunicii şi, cu părinţii, canţonete şi şansonete ale căror versuri nu le înţelegeam, dar pe care le reproduceam cu uşurinţă.” spune Allora Albulescu-Serp.

În clasa a 5-a era olimpică naţională la română, publicase deja versuri în revista şcolii dar nu-i prea păsa. Era mult mai încântată de cursurile de pictură, balet şi pian, pe care începuse să le frecventeze şi de care s-a ţinut până când a  terminat liceul.

Preşedinta cenaclului „Liviu Rebreanu”

Tatăl său o purtase de mică prin mediile culturale, astfel încât era familiarizată cu cenaclul „Liviu Rebreanu”. „Pe toţi oamenii de acolo îi admiram din răsputeri şi îi evaluam prin grila celui avid să descopere supernove.”, spune poeta. Nu şi-a imaginat că va deveni preşedinta cenaclului „Liviu Rebreanu”, care în prezent funcţionează în cadrul Fundaţiei cu acelaşi nume.

În facultate a publicat în „Viaţa studenţească” şi a frecventat Cenaclul de luni şi Cenaclul de critică literară condus de Eugen Simion, care i-a fost şi profesor. A publicat mult în presa locală şi centrală, într-o serie de antologii şi volume colective, dar şi personale, printre care: O clipă complice (Editura Vlasie, Piteşti), Patimile Pianinei (Editura Ars Nova, Bucureşti), şi este membră în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. 

 Dedicată acţiunilor umanitare

Allora Albulescu-Serp merge în orfelinate, aziluri, spitale, penitenciare. A pus chiar umărul la realizarea revistei persoanelor în detenţie „Crinul din vale”, alături de profesoara Ilzi Sora. ”Simt că darul meu este acela de a mă pune la dispoziţia celuilalt, indiferent că e din high-life sau din lumea suburbană, chiar interlopă. mi-au murit oameni în braţe, mi-au plâns pe umăr copii orfani sau bătrâni, am ocrotit animale abandonate”, spune Allora Albulescu-Serp.



Ce-i place: Arta sub toate formele ei, viaţa ca o operă de artă, lumea cu toate splendorile create de mâna lui Dumnezeu, inclusiv oamenii cu poveştile lor.

Ce nu-i place: Absurdul condiţiei umane, inerţia, nedreptatea, intoleranţa, spiritul gregar, răutatea conjugată cu prostia, fiinţele individualiste, limitate şi cu ochelari de cal.


Întrebări şi răspunsuri
Care este cartea dumneavoastră preferată?


“Biblia rămâne cartea mea de căpătâi şi îndreptarul de viaţă. Biblia m-a determinat să am ca motto versetele din Matei, 25:35,36: ”Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut, am fost străin şi M-aţi primit, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi am venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine”.”

Ce fel de dascăl sunteţi?
“Meseria de profesoară face parte din „meseria de a trăi”(în terminologia lui Cesare Pavese), cu multe exerciţii de iubire şi de (auto)educaţie, pentru ca să nu rămân doar un emiţător de informaţii, ci şi un formator, un arhitect al sufletelor elevilor mei. Ca profesor nu concep plafonarea, urmez în continuu toate cursurile de perfecţionare care îmi sunt accesibile, mi-am obişnuit şcolarii cu lecţii moderne, interactive, le-am încurajat creativitatea şi deschiderea spre nou..”


Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră?

Apogeul creaţiei mele sunt cei doi copii, ambii cu înclinaţii artistice: Synthia (poetă, prozatoare, cântăreaţă, cu o multitudine de premii la activ, autoare a volumului „La marginea vremii”) şi David, (elev la Liceul de artă „Dinu Lipatti”, secţia Pian-Chitară, copie fidelă a surorii lui, cochetând cu literatura şi teatrul, dar şi îndrăgostit de sport şi break-dance). 


PROFIL
Nume: Allora Albulescu-Serp
Nascută: 4 feb.1959, Piteşti
Studii: Liceul de limba germană
Facultatea de Filologie, Universitatea Bucureşti, secţia Română-Franceză
    Şcoala de Artă, Secţiile – Pian, Canto clasic, Teatru
Activitate: Preşedintă a Fundaţiei literare „Liviu Rebreanu”
Preşedintă a Academiei Dacoromâne, filiala Piteşti
Membră în Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (UZP)
Membră în Asociaţiile „Prietenii lui Eliade”, „Conştiinţă şi libertate”, „Serviciul Umanitar Penitenciare”, „Viaţă şi Sănătate”,  „Asociaţia pentru Sănătate, Educaţie şi Familie (ASEF)”
Coordonatoare a Atelierului de creaţie şi interpretare de la Şc.Nr.1 „N.Simonide”