Alexandru Neguţ: “Baschetul e un sport greu, spre foarte greu"

Dacă îl pui să-şi spună povestea de baschetbalist, Alexandru Neguţ începe simplu şi tranşant: “Am ştiut de la început că nu vreau să fac nimic altceva decât baschet”

 Alex, de ce baschet?
(Râde cu poftă). Poate părea ciudat, dar am început baschetul din pură întâmplare. Însă, după primele antrenamente, am ştiut că nu vreau să fac nimic altceva decât baschet.
Cum au fost primii paşi în “sportul înalt”?
Eram mic şi inocent, dar plin de vise. La început a fost dificil. Baschetul e un sport greu spre foarte greu, dar care dacă este făcut cu plăcere poate deveni uşor şi frumos. Astfel, prin talent şi multă muncă am reuşit să îl impresionez pe domnul Ziguli care m-a chemat la Divizia A, pe când aveam 16 ani.
Aşa ai ajuns la BCM U Piteşti şi imediat au urmat selecţii  la U 16, U 18 şi U 20…
Am început să evoluez constant la echipă, să fiu de folos şi să primesc încredere. Am reuşit să îmbrac tricoul primei reprezentative, unde am fost şi căpitan. Toate aceste lucruri m-au ambiţionat, iar acum sper să intru şi în vederile Echipei Naţionale.
Care sunt atuurile care te-au propulsat până aici?
(Pare gânditor, iar apoi zâmbeşte). În primul rând înălţimea, am 1,97 m. Apoi, pasiunea pentru acest sport şi bineînţeles, munca pe care o depun pentru a creşte pe zi ce trece.

Crescut cu Jordan, Lebron şi Wade, ajutat de Vujacic, Gennie şi Senai

Orice sportiv are şi idoli. Ai tăi care sunt?
Am crescut şi i-am îndrăgit mult pe Lebron James, Michal Jordan şi Dwayne Wade.
Ai spus doar străini. Apropo, ce impact au asupra ta jucătorii străini de la echipă?
Mă bucur că am ocazia să evoluez alături de jucători ca Gennie, Vujacic, Senai şi ceilalţi. Cu toţii mă susţin, îmi dau sfaturi şi îmi împărtăşesc din experienţa lor.
Care sunt aşteptările de la noul sezon?
În momentul acesta, am o poftă “nebună” de-a evolua. Pot spune că număr secundele până la începerea campionatului. Legat de aşteptări, îmi doresc să fiu în teren la cât mai multe partide, să pun umărul la victorii. Cu siguranţă, dacă rămânem acelaşi grup unit, vom fi în primele şase echipe din campionat.

Reţeta succesului

Ştim că în afară de baschet, mergi cu brio la facultate şi îţi faci timp şi pentru prietena ta. Cum se împarte interesul tău în următoarele trei direcţii: baschet, cursuri şi prietenă?
Cu siguranţă, pe primul loc e baschetul. Asta e meseria mea, iar la fel cum iubeşti o femeie aşa trebuie să faci şi cu meseria ta: să nu îţi baţi joc de ea, să nu o înşeli şi să nu o minţi. E reţeta după care merge şi succesul. Dar în acelaşi timp, trebuie să am grijă de facultate, pentru că vreau să o duc la capăt cu brio. Am norocul că la Universitatea din Piteşti am găsit profesori înţelegători, care mă susţin şi admiră. La fel trebuie să am grijă şi de prietena mea. Pe această cale îi mulţumesc că e alături de mine.
În final am vrea să te întrebăm ce vrei să oferi baschetului şi ce vrei să primeşti în schimb de la acest sport?
Tot ce îmi doresc e să fiu sănătos, să mă pot antrena, pentru a arăta ceea ce pot. Apoi, să ajung cât mai sus. Aş vrea să aduc glorie ţării mele, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cât despre primit, cu siguranţă că dacă voi progresa voi avea satisfacţii materiale şi sufleteşti. Cu cât voi fi mai bun, cu atât mai mari vor fi ele.