Află povestea de dragoste ce i-a adus împreună pe Iuliana şi Gheorghe Davidescu

Iuliana şi Gheorghe Davidescu (Foto: Arhiva personală a familiei Davidescu)

Cu ochii în lacrimi şi cu o expresie a feţei împietrită de durere, din omul care era mereu cu zâmbetul pe buze, prefectul Gheorghe Davidescu este acum în stare de şoc.

Primul om al judeţului trece prin cele mai grele clipe din viaţa sa. Femeia care i-a fost alături mai bine de treizeci de ani, soţia sa, s-a stins din viaţă. I-a lăsat în urmă un fiu realizat, la casa lui, dar şi o mulţime de amintiri frumoase.

În cei peste 30 de ani împreună, soţii Davidescu au construit nu doar o casă frumoasă, ci un cămin plin de căldură şi iubire, de ospitalitate şi generozitate, uşa lor fiind larg deschisă pentru toţi cei care îi treceau pragul.

Deşi Iuliana Davidescu nu mai poate fi alături de soţul său din punct de vede fizic, aceasta va rămâne veşnic în sufletul prefectului datorită amintirilor frumoase pe care le au împreună.

Cei doi s-au cunoscut la petrecerea de banchet de la sfârşitul facultăţii, iar Iuliana Davidescu a renunţat la familia şi la prietenii din Maramureş pentru a-l urma pe soţ în Argeş, ajungând să îndrăgească aceste locuri la fel de mult ca plaiurile natale.

“Este din Baia Marea şi ne-am cunoscut la Braşov. Eu terminam Silvicultura, ea era studentă la Conservator şi în noaptea de banchet când am terminat facultatea, atunci erau nişte obiceiuri mai creştineşti, şi aveam dreptul în noaptea de banchet să intrăm în camerele fetelor la cămin, să le sorcovim, să le felicităm. Aşa am cunoscut-o, în noaptea de banchet, la Braşov. O ştiam din complex, dar avea un prieten şi pe vremea aia eram mai timid. Am prins acest prilej când veneam de la banchet şi am prins curaj, printr-un coleg de cameră, să-i spun ce am avut de spus şi încet-încet am devenit prieteni şi am rămas până astăzi.”, povesteşte îndurerat Gheorghe Davidescu.

 O femeie modestă, Iuliana Davidescu şi-a iubit foarte mult cariera şi a îndrăgit muzica. Profesoară talentată, soţia prefectului a şlefuit zeci de generaţii de artişti talentaţi.

Fiul său, Mugurel, era cât pe ce să se nască în şaretă
“Tocmai pentru că a fost o femeie deosebită, prea deosebită, a avut o viaţă modestă, totuşi plină de succes. A fost şefa unei catedre la un liceu de artă şi de la acea catedră au ieşit foarte multe talente şlefuite cu grija şi răbdarea ei. Ca profesor activează din ‘76, dar a fost prima dată repartizată la Cojocaru – Titu, din Dâmboviţa, a făcut naveta cu un tren, o rată şi o şaretă. Aşa şi-au început profesorii, în anii 70-80, cariera.
După ce a terminat cu Dâmboviţa şi l-a adus pe lume pe băiat, care s-a născut aproape în tren şi în şaretă, la 7 luni, s-a mutat în Argeş, ca suplinitor, la şcoala Dobrogostea, după care a dat examen la liceul de Artă Dinu Lipatti şi din anul ‘83 până ieri a fost profesor titular. În ultimii ani a fost şefa catedrei de canto popular. “, îşi aminteşte prefectul.

Boala a răpit-o însă prea repede de lângă cei dragi, lăsându-i veşnic îndureraţi.
“Boala a fost descoperită în urmă cu 3 ani şi jumătate, mai exact în martie 2007 şi deşi a fost operată de 5 ori, în urma unor recidive, a mers la şcoală până la deschiderea din acest an, când a fost internată la spital. A fost cel mai mare şoc pentru ea să nu ia parte la deschiderea unui an şcolar. A fost prima dată după 33 de ani de carieră ca profesor.”, spune soţul Iulianei Davidescu.

Iuliana Davidescu a fost o femeie modestă care şi-a iubit foarte mult cariera şi elevii.
“Ţinând cont de poziţia mea politică şi socială, am mai fost 4 ani, în anii ‘92-‘96 subprefect, putea şi atunci, dacă ea ar fi dorit, să acceadă o funcţie de conducere. N-a interest-o decât strict profesia şi talentul ei. Ceea ce este curios pentru mine că deşi, iniţial, nu agrea foarte tare muzica populară din Argeş şi Muntenia, a adevenit o înfocată militantă a muzicii populare din această zonă, motiv pentru care şi predecesoarea ei, care îi este colegă de catedră, a câştigat festivalul de la Mamaia de muzică populară în 2007, a câştigat tot ce se poate câştiga în materie de concursuri şi festivaluri în ţară în materie de muzică populară. Cartea ei de vizită erau rezultatele, nu titlurile, motiv pentru care niciodată n-a ocupat o funcţie de conducere şi nu a vrut, nu şi-a dorit. A fost un exemplu şi în şcoală, atât pentru colegi, dar şi pentru elevi, era foarte apropiată de ei, stimată foarte mult. Veneau şi acasă, cântau împreună, glumeau împreună. De fiecare dată, de Crăciun, de Paşti, veneau cu colindul şi stăteau câte o noapte. Vara veneau, puneau masa în curte, făceau un grătar, un mic, un suc, o bere băieţii. Era foarte apropiată şi ataşată de ei, motiv pentru care, şi astăzi cu lacrimi şi cu regrete, au venit foarte mulţi. ”, ne-a povestit Gheorghe Davidescu.

Şi nora sa are numai cuvinte de laudă la adresa Iulianei Davidescu.
“Era un om deosebit, mereu veselă, cu zâmbetul pe buze. Cuvântul care o descria cel mai bine este corectitudinea. Era un om foarte corect şi nu îi plăcea să fie datoare cu nimic, nici măcar cu 1 leu. Oamenii buni pleacă prea devreme dintre noi“, a spus, cu regret, Roxana Davidescu.