Neamţ: Portret/Ştefan Potop: Se exprimă prin portrete
0
Pictorul pietrean a fost premiat de curând de Bienala Naţională de Artă Plastică „Lascăr Vorel“ pentru expresivitatea lucrărilor sale.
Talentul pietreanului a fost descoperit din întâmplare, de un profesor de limba română, cu câteva zile înainte de examenul de admitere la liceu. „M-am pregătit pentru Liceul de Informatică din Iaşi, în 1974. Întâmplător, un profesor de română, pensionar de la Tazlău, mi-a spus că aş avea talent şi i-a sfătuit pe părinţi să mă dea la arte plastice. Am mers cu tata la Liceul de Artă de la Bacău, unde concursul se dădea cu două săptămâni înaintea celorlalte licee, şi am învăţat să desenez în examen, pe loc“, îşi aminteşte Ştefan Potop.A luat cea mai mare notă fiindcă a văzut în sala de examen cum pictau ceilalţi concurenţi.
Inspiraţia l-a ajutat în viaţă
„Aveam de făcut o natură statică după obiecte simple şi nu ştiam nici de axă de simetrie, nici de valoraţie. În zece minute am desenat obiectele şi aş fi ieşit din examen, care dura patru ore, dar nu cunoşteam oraşul şi nu aveam unde să mă duc“, povesteşte artistul. După ce a tras cu ochiul la ceilalţi candidaţi, a reuşit să facă lucrări foarte bune. „Aveam o bucată de grafit masiv şi rotund, cu un stat de vopsea la exterior ca să nu te murdăreşti. Robert Vraciu, un viitor coleg, şi-a făcut milă de mine şi mi-a dat nişte creioane. Dar când a văzut că-mi iese desenul, mi le-a luat înapoi. Am luat 10 pentru desenul acela“, spune pictorul.
Cariera de profesor
nu l-a atras la început
A luat examenul de admitere la liceu al doilea pe listă şi nu s-a mai dus la Informatică. „Eram primul din sat care luasem la liceu“, adaugă Potop. În acea perioadă, locurile la liceele şi facultăţile de artă erau extrem de puţine.
„Fusesem 100 de candidaţi pe 30 de locuri la liceu. În clasa a X-a am dat examen de treaptă şi am rămas zece dintre cei 100 de la început. La facultate erau şapte locuri la pictură o dată la doi ani, la Iaşi. Un an se dădea examen doar la pictură, celălalt an doar la sculptură şi erau 28 de studenţi în toată facultatea“, povesteşte pictorul.
Spera ca, urmând facultatea, să poată fi doar pictor, nu profesor de desen. „Aveam părinţii, amândoi, cadre didactice şi ştiam ce înseamnă şi nu mă prea încânta. Dar era obligatoriu să faci stagiul de trei ani după facultate şi aşa am ajuns, în 1987, prinzând o repartiţie bună, profesor la Şcoala nr. 2 din Piatra Neamţ“, spune pictorul.De câţiva ani, pictează mai mult portrete. Spune că este un gen mai dificil şi că tocmai de aceea nu îl pot practica prea mulţi.
„După o perioadă în care am lucrat multe compoziţii, m-am oprit la portret. Nu m-au atras peisajele, de exemplu. Portretele te ţin mai în priză, mai atent, pentru că dacă nu foloseşti cu discernământ cele şapte tipuri de contraste, nu îţi mai reuşeşte“, explică pictorul.
Întrebări şi răspunsuri
De ce aţi ales facultatea din Iaşi?
Nu am vrut să fac facultatea în alt oraş pentru că mă simţeam cel mai bine în Moldova şi mă deranja să îmi schimb vorba şi felul meu de a fi. Am văzut că, inevitabil, trebuie să te transformi dacă pleci la Bucureşti, de exemplu.
Care este portretul la care ţineţi cel mai mult?
Am un portret la care ţin foarte mult, portretul fiicei mele la trei ani. Acum, fiica mea studiază pentru masterat, tot la Iaşi.
Ce-i place
„Îmi place culoarea albastru şi vinul roşu. Când m-am născut la Tazlău, cerul şi munţii erau albaştri şi asta mi-a marcat copilăria. Dacă m-aş fi născut în Bărăgan, poate mi-ar fi plăcut galbenul“, spune pietreanul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place kitschul. Nu-mi place moda lui „deci“, prin care se trag concluzii atunci când nu este cazul. Nu-mi plac metehnele verbale, care trădează carenţe spirituale“, afirmă pietreanul.
Profil
Născut. 30 august 1960, la Tazlău.
Studii. Facultatea de Arte Plastice din Iaşi.
Familie. Căsătorit, are doi copii.
Se încarcă comentariile...
