Neamţ: PORTRET: Tatiana Donciu, cântă pentru sufletele copiilor
0
Învăţătoarea a compus peste o sută de piese, pe care ar dori să le imprime la o casă de discuri pentru a fi ascultate de cât mai mulţi prichindei.
Pentru Tatiana Donciu meseria de dascăl a fost tradiţie de familie. Bunicii ei, mama, două mătuşi şi o verişoară au fost cadre didactice la vremea lor. Astfel, cumva firesc, ea a îmbrăţişat acelaşi drum.
Educatoarea îşi aminteşte cu tristeţe că a reuşit la Liceul Pedogogic în anul în care mama ei s-a stins din viaţă. „Era să pic examenul medical pentru că nu aveam kilogramele necesare, dar am fost sprijinită de o asistentă, care mi-a dat şansa să merg mai departe“, spune Tatiana.
A răpus tristeţea prin artă
În activitatea ei a îndrumat paşii a 20 de generaţii de copii şi a trecut pe la Grădiniţa Tămăşeni de la Roman, Casa de Copii Preşcolari, Grădiniţa nr.13 Precista şi, nu în ultimul rând, la Grădiniţa de Aplicaţii a Liceului Pedagogic, unde lucrează de 17 ani. „Acesta este locul unde mi-am dorit mereu să ajung. Am şansa să lucrez cu cei mici, dar şi să împărtăşesc din experienţa mea tinerelor care vor să urmeze acestă meserie“, mărturiseşte educatoarea.
Tatiana Donciu a început să compună muzică din clasa a V-a, când mama ei s-a îmbolnăvit. „Nu aveam foarte multe lucruri de făcut şi preferam să mă încarc cu ajutorul muzicii şi al desenului“, îşi aminteşte pietreanca. Versurile din primul cântec al Tatianei, exprimau sentimentele prin care trecea în acea perioadă: „Viaţa e când dulce, când amară/ Ce să faci? Aşa e ea/ Îţi transformă iarna-n primăvară/ Şi invers dacă vrea“. Tot din copilărie a fost fascinată de desen.
În timp s-a perfecţionat şi a realizat animaţia unor cărţi pentru copii, planşe şi desene pentru activitate şi lucrări de grad. „Talentul acesta l-am moştenit de la mama“, declară Tatiana.
A continuat să compună muzică atât pentru a-i binedispune pe proprii elevi, cât şi la rugămintea altor colege, care îi solicitau piese cu tematică.
Şase albume muzicale
Cîntecele au ca temă anotimpurile, pacea şi copilăria, fiind distractive şi educative în acelaşi timp. „Mulţi ani nu am imprimat aceste cântece, dar s-a întâmplat în 2002, la iniţiativa Cristinei Ionescu. Tot atunci, am visat-o pe mama, care mă întreba ce am făcut cu piesele?“, povesteşte Tatiana Donciu. Ca urmare a impulsului, a împrumutat o orgă şi a făcut singură negativele acasă.
Astăzi, mai multe educatoare lucrează după muzica Tatianei Donciu în grădiniţe din aproape toată ţara. Deţine patru volume din ciclul „Pentru glasuri de copii“, un album dedicat lui Moş Crăciun şi Sărbătorilor de iarnă - compus în câteva ore, şi un altul „Pentru ea, pentru măicuţa mea“. „Albumul de iarnă l-am compus într-o după-amiază. Nu-mi venea să cred, eram cu chitara în braţe, iar cântecele veneau unul după altul!“, încheie dascălul.
Profil
Născută: 1.02.1961, Mărgineni, Neamţ.
Studii: Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj Napoca.
Familie: Căsătorită, are trei copii.
Întrebări şi răspunsuri
Care este cea mai frumoasă parte a meseriei?
Rezonanţa cu cei mici este cea mai frumoasă parte. Când simţi că se creează magnetismul între cele două părţi, te încarci foarte mult.
Ce vă doriţi pe plan profesional cel mai mult?
Aş vrea să înfiinţez la nivelul oraşului un centru de muzică şi artă pentru copii. Să pot face un grup cu cele mai bune voci, care să se cheme „Cristalin“. Aş mai vrea să pot înregistra următorul CD cu voci de copii, şi nu cu vocea mea, şi mi-ar plăcea să colaborez cu o casă de discuri care să preia aceste cântece şi să le promoveze. Deşi nu există astfel de cîntece pe piaţă, am primit refuzuri până acum.
Ce-i place
Tatiana Donciu iubeşte arta, în special muzica şi desenul, dar mărturiseşte că în liceu a fost şi la cercul de matematică. „Îmi place să fac sărmăluţe mici, mici, unele rude le numesc orez împăturit“, povesteşte amuzată educatoarea. Când are timp, îi place să schimbe aranjamentele decorative şi să mute mobila în casă. Acelaşi lucru îl face şi la grădiniţă.
Ce nu-i place
Detestă haosul şi dezordinea. „Nu pot să fac nimic dacă nu este ordine. De asemenea, nu-mi place să umilesc şi nici să fiu umilită“, povesteşte Tatiana. Crede că uneori a fost incomodă pentru unii oameni şi asta pentru că a zâmbit mereu.
Se încarcă comentariile...
