Neamt: Tânărul Lazarov, gimnast şi actor

Neamt: Tânărul Lazarov, gimnast şi actor

Absolvenţii promoţiei 1952 au depănat amintiri despre talentatul lor coleg, trecut în nefiinţă săptămâna aceasta.

Mai citeşte şi Valeriu Lazarov trăieşte lângă Piatra Neamţ

Tânărul Lazarov avea de mic toate „ingredientele“ pentru a reuşi în show-business. Era un elev talentat la sport, literatură şi cânta la acordeon. „Era unul dintre colegii cei mai «vânaţi» de fete“, zâmbeşte Paul Baciu, care a stat în aceeaşi bancă cu viitorul realizator TV.

Valeriu Lazarov s-a remarcat în liceu şi ca un gimnast de perspectivă. Colegii îşi amintesc amuzaţi că o gafă a lui Valeriu i-a costat titlul de campioni regionali. „Cu Valeriu Lazarov în echipa de gimnastică a liceului am câştigat premiul doi pe Moldova. Eram o echipă foarte bună, dar nu am luat premiul întâi din cauză că, la un moment dat, toţi am făcut pasul spre stânga, iar Valeriu Lazarov spre dreapta“, povesteşte râzând Mihai Ghiurcă.

Regizor încă din clasa a X-a

Nimeni nu i-a purtat pică tânărului Lazarov din această pricină, pentru că era unul dintre cei mai preţuiţi elevi de la „Rareş“. „Era săritor totdeauna dacă îi cereai ajutor. Încă de atunci manifesta înclinaţii către teatru, era printre puţinii din clasă care participa la diverse activităţi extraşcolare. Era un elev bun la învăţătură“, spune nostalgic Paul Baciu.

Colegii de liceu spun că Lazarov a regizat primul „show“ în clasa a X-a. „Era o o piesă de teatru scrisă de un american de stânga, «Concetăţeanul preşedintelui», cu care am mers, cum era obiceiul, prin coloniile muncitoreşti şi am dat spectacole. Juca şi el în piesă“, îşi aminteşte Mihai Mancaş. „Era un om activ şi îşi depăşea generaţia lui. Cânta şi la acordeon“, spune Vladimir Cojoc.

Ca regizor TV, lucra în umbră

Paul Baciu spune că tânărul regizor de televiziune se plângea că munca sa nu este apreciată la justa valoare. „După ani, ne-am reîntâlnit la Bucureşti, unde el era deja regizor la Televiziunea Română. Îmi spunea că are o muncă foarte frumoasă, dar foarte puţin răsplătită în comparaţie cu munca unui regizor de cinematografie. El punea suflet, scotea un spectacol, apărea pe ecran şi dispărea munca lui, pe când un film rula pe ecrane ani de zile“, subliniază Paul Baciu.