Neamţ: „Stranierii“ au revenit în bănci
0
Au renunţat la dotările din şcolile italienilor şi s-au întors la condiţiile de studiu de la noi
Peste 20 de elevi nemţeni au cerut echivalarea studiilor pentru a fi reîncadraţi în sistemul de învăţământ românesc după ce-au învăţat în străinătate.
La finalul lunii august, mai mult de 20 de elevi au cerut echivalarea studiilor pentru a fi reintegraţi în sistemul de învăţământ din judeţ. După ce au fost plecaţi cu părinţii în străinătate, majoritatea în Italia şi Spania, aceştia revin în ţară şi vor să fie reprimiţi la şcolile din Neamţ. Majoritatea sunt elevi de generală.
În anul şcolar 2009-2010, la Şcoala cu clasele I-VIII Dumbrava Roşie, opt elevi s-au întors în băncile pe care le-au părăsit cu câţiva ani în urmă sau pe care nu le-au văzut niciodată până acum. Mihai Scurtu are 10 ani şi este în clasa a IV-a. Timid, cu ochii mari şi întrebători, vorbeşte corect, clar şi fără accent moldovenesc. A plecat la Roma când avea patru ani şi a revenit acasă în această vară.
„În ţară am mers în primele grupe la grădiniţă, după care am continuat-o acolo. A fost mai greu până am învăţat limba. La şcoală am mers numai în Italia, iar acum m-am întors acasă şi nu vreau să mai plec“, spune hotărât Mihai.
Dacă majoritatea elevilor s-au bucurat de cele trei luni de vacanţă, Mihai a stat şi a învăţat cu mătuşa lui limba română. Ştie să scrie în limba maternă, iar ultima carte citită este „Amintiri din copilărie“. Totuşi, învăţătoarea Carmen Cucuruz recunoaşte că băiatul mai are de învăţat, dar îl laudă pentru c-a reuşit să se adapteze destul de repede.
Mihai nu regretă nici dotările din şcolile italiene, nici viaţa de capitală. Se bucură de aerul curat din curtea bunicilor şi de orele de sport de pe terenul Şcolii Dumbrava Roşie. Deşi familia i-a rămas în Italia, el nu vrea să mai plece, însă şi-ar dori să facă Liceul de Chimie, asemenea fraţilor mai mari.
Obligaţi să înveţe limba română
Mădălina Zaharia este colegă de şcoală cu Mihai. Are 13 ani şi învaţă în clasa a VI-a. Reacomodarea nu este uşoară, mai ales că-i este dor de prietenii rămaşi în Trieste (Italia), însă ştie că aşa îi este mai bine. „Am făcut clasele a V-a şi a VI-a în Italia. Am pierdut un an pentru că nu ştiam limba şi mi-a fost mai greu la unele materii. Acum a rămas numai tata acolo, iar mama, cu mine şi cu fratele meu ne-am întors în ţară ca să ne terminăm noi studiile“, povesteşte Mădălina Zaharia. Nu-i este dor de viaţa agitată dintre blocurile mediteraneene, dar le simte lipsa prietenilor de acolo. Mai vorbeşte cu ei la telefon şi aşteaptă să-şi pună internet acasă ca să comunice mai des. În rest, îi place să vină la şcoala din Dumbrava Roşie, însă recunoaşte că-i este încă destul de greu să citească în limba română.
Se încarcă comentariile...
