Neamt:Gabriel Sârbu Îi încalţă pe romaşcani de aproape trei decenii
0
Gabriel Sârbu Unul dintre ultimii meşteri cizmari din Roman are clienţi fideli de peste 25 de ani. În atelierul meseriaşului intră de la oameni simpli până la persoane importante din oraş.
Pe „nea Gabi“ l-am găsit în cizmăria lui din strada Tudor Vladimirescu, înconjurat de unelte şi papuci. Este foarte ordonat, de aceea ştie unde să găsescă uneltele şi cu ochii închişi.
„Proful de mate“ i-a schimbat viaţa
Meşterul spune că după ce a terminat zece clase a vrut să dea la şcoala profesională, dar nu a trecut de proba medicală, având o problemă la ochi. „Profesorul de matematică mi-a schimbat cursul vieţii atunci când m-a îndrumat să merg la Cooperativa Meşteşugărească“, îşi aminteşte nea Gabi.
La şcoală a făcut ucenicie vreo 6 luni, la reparaţii încălţăminte. „Când eşti tânăr faci de toate, dar meseria asta îţi mănâncă tinereţea. Abia după ce creşti îţi dai seama cum stă treaba“, spune meseriaşul cu o urmă de regret în glas. Ca orice bărbat, nu uită amintirile din armată. În serviciul de gardă avea un coleg, tot cizmar, care era mai băgăreţ. Pentru că ştia mai puţină meserie, Gabi mai cosea câte un bocanc „cucoanelor“ de la birou.
Alege materialele cu atenţie de la producător
Primul salariu l-a primit când nici nu împlinise 17 ani. „Banii se dădeau pe 8 iunie. Chiar dacă nu făceai producţia, chiar dacă erai dator, tot luai acei bani”, mărturiseşte meşterul. În ucenicie a deprins şi taina confecţionării încălţămintei, dar consideră că nu este rentabil pentru că materialele sunt prea scumpe „şi asta nu se potriveşte cu punga clientului“. Cizmarul îşi alege materialele cu multă atenţie, direct de la producător. Unul dintre micile sale secrete profesionale este însemnarea papucului cu cretă. „Orice încălţare are cretă pe ea, pentru a şti ce trebuie să îi fac. Numele clientului îl scriu cu pixul. Chiar dacă omul vine după două sezoane, primeşte ce a adus reparat”.
A pus pingele de la vlădică la opincă
Mica sa afacere a pornit în 1990 când şi-a deschis primul chioşc, construit din tablă şi izolat cu vată de sticlă, pe care, după 17 ani, l-a modernizat ca să ţină pasul cu vremurile. Meseriaşul se laudă că are clienţi fideli din toate categoriile sociale, chiar şi persoane importante din oraş. Repară orice, numai să merite, să nu piardă clientul, dar recunoaşte că nu poate mulţumi pe toată lumea. „Persoanele înstărite strâmbă din nas la preţ, amărâtul vrea să lase de-o bere, dar nu am primit şi nu voi primi niciodată ciubuc“, susţine Gabriel Sârbu.
Întrebări şi răspunsuri
Se câştigă bine din această meserie?
G.S.: Dacă munceşti câştigi, dacă nu, nu. Nu foarte bine, dar se câştigă atât cât să îţi acoperi cheltuielile şi să trăieşti decent.
Sesizaţi vreo diferenţă între încălţămintea de pe vremuri şi cea de astăzi?
G.S.: Este ca de la cer la pământ. Acum se vând cartoanele, «papucii pentru morţi». Mulţi iau plasă pe chinezăriile din comerţ. Eu îmi sfătuiesc clienţii să fie atenţi, dar din cauza sărăciei, oamenii cumpără în continuare încălţăminte ieftină şi proastă.
ce-i place
Gabriel Sârbu iubeşte drumeţiile, de aceea şi-a pus în plan să meargă pe Transfăgărăşan. „Am totul pregătit: cortul, sacii de dormit, salteaua. Vreau să plec două-trei zile. În loc să dorm între patru pereţi, dorm în natură, în loc să mănânc la masa mea, mănânc la una pliantă“.
ce nu-i place
„Pentru mine linguşeala, hoţia şi minciuna nu fac două parale“, răspunde prompt meşterul. În ceea ce priveşte meseria lui, nu-i plac clienţii care nu ştiu ce vor sau se răzgândesc peste noapte.
Profil
Născut 19 septembrie 1965, Roman
Educaţie 10 clase
experienţă aproape 30 de ani de cizmărie
familie căsătorit, are doi copii
Se încarcă comentariile...
