Portret/ Sidor Rusu: „De la folclor pleacă toată muzica“

Sidor Rusu

Profesorul basarabean cântă la acordeon, a dirijat mai multe orchestre de muzică populară, iar acum dăscăleşte sute de copii în România.

Sidor Rusu a lui Moş Ion Rusu de la Pârliţi, aşa cum îi place să se prezinte, a deprins dragostea pentru muzica populară din anii copilăriei, în familie. „M-am născut la ţară şi am crescut cu muzica aceasta“, povesteşte artistul. Primul instrument pe care l-a primit în dar de la tatăl său a fost o „harmoşcă“, un fel de acordeon cu două rânduri de butoane.

Dirijor şi lăutar

Copilul de atunci râvnea însă la acordeonul fratelui său, pe care l-a câştigat la vârsta de nouă ani. Atunci a luat primele cursuri şi a învăţat acest instrument de la Ghiţă Tinuţă, un violonist din sat care ştia să cânte şi la acordeon.

În clasa a VI-a a fost înscris de părinţi la Şcoala de Muzică din Ungheni, însă pentru că erau prea mulţi acordeonişti a fost distribuit la clasa de „baian“, tot un acordeon, dar cu trei rânduri de butoane. „I-am spus tatei că dacă-i la baian, eu nu mă duc. După o intervenţie am reuşit să studiez acordeonul“, îşi aminteşte instrumentistul.

De la 11 ani a început să cânte în Ansamblul de acordeoane şi baiane a şcolii, iar trei ani mai târziu făcea parte din Orchestra de Muzică Populară a istituţiei de muzică pe care o urma. A continuat pregătirea şi a studiat în cadrul Colegiului de Muzică din Bălţi, iar în ultimul an de studii era deja dirijorul Orchestrei „Lăutarul“ din Bălţi. Pentru că era unul dintre cei mai buni acordeonişti, în şcoală câştiga o bursă de 30 de ruble şi era chemat să cânte şi la nunţi.

„Am prins şi un contract şi cântam cu un taraf la un restaurant“, mai spune Sidor. În anul 1973 a intrat la Conservatorul din Chişinău, însă viaţa de familie l-a obligat să se transfere în al doilea an la Institutul de Pedagogie Muzicală din Bălţi.

A dirijat apoi Ansamblul „Struguraşul“ din Ungheni şi orchestra Colegiului de Muzică din Bălţi. În România a ajuns prin intermediul ansamblurilor de muzică populară din Republica Moldova. Îşi aminteşte amuzat că, de fiecare dată când venea aici, cumpăra discuri cu muzică folclorică. „Am strâns peste 800 de discuri cu muzică populară. Erau greu de transportat dar asta îmi doream“, explică Sidor.

„Talentul muzical l-am moştenit de la Dumnezeu“

Din 1994 s-a stabilit în România, iar doi ani mai târziu a început să pregătească cursanţii de la clasa de instrumente populare de la Centrul pentru Cultură „Carmen Saeculare“ din Piatra Neamţ. În 1998, a ocupat  catedra de folclor de la Facultatea de Muzică, iar din ’99 îi pregăteşte pe elevii de la Liceul de Artă „Victor Brauner“.

Anul acesta, Orchestra Liceului de Muzică pregătită de Sidor Rusu a obţinut locul I pe ţară, iar unul dintre elevii lui a luat marele premiu la acordeon la o un concurs la Galaţi. „Talentul muzical l-am moştenit de la Dumnezeu“, crede muzicianul.

Profil
Născut. 14 februarie 1959, în satul Pârliţi, Ungheni, Republica Moldova.
Studii. Institutul Pedagogic de Muzică din Bălţi.
Familie. Căsătorit, are două fete.

Întrebări şi răspunsuri
Ce înseamnă muzica populară pentru dumneavoastră?
Pentru mine, muzica populară este totul. Eu cred că de la folclor a pornit totul, şi Bach tot de la muzica populară a plecat. Muzica clasică reprezintă cultura, dar cei care învaţă asta şi nu uită de folclor ajung mari interpreţi şi instrumentişti. 
Care este instrumentul preferat?
Predau instrumente populare în şcolile de muzică, aşa că pot să spun că-mi sunt dragi toate instrumentele. Totuşi, acordeonul este cel mai aproape de sufletul meu. La acordeon cânt de la nouă ani şi fac asta şi astăzi. Sunt oameni care nu trăiesc cât am cântat eu la acordeon.

Ce-i place
Sidor preferă, atunci când are timp liber, să trebăluiască prin curte. „Eu mă relaxez diferit nu în fiecare zi la fel. Nu am un anotimp preferat sau o floare preferată, ce este de la Dumnezeu primesc aşa cum este“, spune profesorul. 

Ce nu-i place
Îi detestă pe cei care urăsc muzica populară şi se consideră profesionişti în domeniul muzical. „În Rusia nu ni se dădea voie să cântăm muzică populară, iar în România am întâlnit acelaşi gen de dobitocism“, mai spune Sidor.