Portret/ Ion Popa: „Viaţa e o luptă, deci luptă-te cu ea!“

După ce a dominat competiţiile naţionale la lupte greco-romane, pietreaanul s-a retras ca antrenor la Clubul „Ceahlăul“, unde a format trei campioni.

Antrenorul Ion Popa, alintat de prieteni „Popic“, a luptat mai întâi ca sportiv, iar  când a simţit că nu mai poate concura pentru primul loc, a început să-i înveţe pe alţii.

„Aveam 14 ani şi voiam neapărat să fac un sport pentru că tot ce ştiam e că eu trebuia să fiu pe primul loc, dar nu ştiam încă la ce sport. Am fost la Clubul «Ceahlăul» pentru că voiam să mă înscriu la box. Când am intrat în sală i-am văzut pe cei care se antrenau la lupte greco-romane. De atunci am ştiut că asta trebuie să fac“, îşi aminteşte Ion Popa.

A luptat peste puteri

La 15 ani a urcat prima dată pe podium, obţinând medalia de bronz, iar un an mai târziu a primit marele premiu. Ion Popa a fost campion al României la lupte greco-romane de patru ori, a făcut parte din lotul naţional de seniori, iar în timpul armatei a fost sportiv la Clubul „Steaua“ din Bucureşti.

„La 18 şi la 21 de ani am avut două accidente pentru că am fost încăpăţânat şi nu mi-am estimat corect capacităţile. Am fost supus unor intervenţii chirurgicale la umeri, dar m-am învăţat minte. Nu este deloc un sport periculos dacă ştii să-l faci după reguli şi nu încerci să dovedeşti că poţi mai mult“, spune el.

În momentul în care a simţit că nu mai poate să concureze pentru primul loc pe podium, Popic a ales să devină antrenor. A avut „mână bună“. „În trei ani am avut trei campioni şi de fiecare dată a fost alt elev. Eu văd în fiecare copil care intră în sală un viitor campion“, spune Ion Popa.

El crede că vârsta ideală pentru a începe acest sport este 12 ani, cheia succesului presupunând puţin talent şi multă muncă. „Luptele nu le stopează copiilor creşterea, aşa cum se crede, dovadă fiind foştii mei colegi, care aveau şi 1,90 metri înălţime. Sportul le formează caracterul în primul rând. Întotdeauna le spun că lupta este numai în sală. Când s-a terminat antrenamentul sau competiţia redevenim prieteni. Noi nu suntem bătăuşi, ci sportivi“, a spus antrenorul.

Printre elevii săi se numără şi copii de la Centrul Comunitar „Ion Creangă“. „Ei se ataşează mai uşor, iar dacă ştii să-i cucereşti te înţelegi de minune cu ei. Când intră în echipă toţi colegii le devin ca o familie şi asta îi ajută mult“, adaugă antrenorul Ion Popa.

Profil
Născut. 1 septembrie 1967, Piatra Neamţ.
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Bacău, 2004.
Familie. Căsătorit, are o fiică de 17 ani.

Întrebări şi răspunsuri
Aţi avut vreo dezamăgire de când sunteţi antrenor?
Au fost cazuri când am avut copii foarte talentaţi, care credeam că vor face carieră, dar eu am greşit. Fie nu am ştiut cum să comunic cu ei, fie le-am cerut prea mult din start şi că s-au speriat şi-au renunţat. Am învăţat din greşeli, dar recunosc că am rămas cu anumite regrete.
Care este cea mai mare dorinţă ca antrenor?
Am spus-o de multe ori că orice antrenor este în continuare sportiv. Dacă nu mai poţi să faci performanţă prin tine, trebuie să faci prin cei pe care-i antrenezi. Cel mai mare vis al meu este să am un elev care să participe la Olimpiadă.

Ce-i place
„Dintotdeauna m-au relaxat plimbările în aer liber, atât singur, cât şi cu familia. Mergem împreună la spectacolele de la teatru pentru că am mulţi prieteni actori şi încercăm să avem o viaţă cât mai frumoasă şi mai sănătoasă“, spune antrenorul.

Ce nu-i place
Ion Popa nu suportă locurile aglomerate, însă ceea ce-l deranjează cel mai mult sunt scandalurile. „Niciodată nu mi-a plăcut cearta. Atunci când sunt implicat într-un scandal încerc să-l aplanez, iar când nu sunt implicat încerc să-l evit“, povesteşte sportivul.