Portret/Ionuţ Nacu: „Televiziunea a venit peste mine“

Ionuţ Nacu

A început să cocheteze cu presa la 14 ani, iar acum lucrează la o televiziune centrală. Tânărul a obţinut zeci de premii şi s-a implicat în proiecte ecologice. A descoperit televiziunea în clasa a VIII-a, când a fost invitat de prietenul lui la prima ediţie a emisiunii „Ora Copiilor“.

„Era în ajunul Crăciunului. Atunci am păşit pentru prima dată într-un studio de televiziune. Trebuia să colind, dar ne-am luat cu vorba şi am uitat“,  povesteşte Ionuţ Nacu.

„La Bucureşti se dă ora exactă“

Pentru că s-a prezentat foarte bine,  a primit propunerea să devină coprezentator şi a acceptat fără să stea pe gânduri. Din 2003 a început să prezinte emisiunea de copii la Unu TV, au urmat însă multe alte emisiuni dedicate tinerilor şi educaţiei acestora. A fost atras şi de radio, unde a fost realizator şi prezentator de ştiri. În 2004 a cochetat şi cu presa scrisă, când a publicat la un ziar local. Un an mai târziu, a ajuns  reporter şi crainic de ştiri.

„Televiziunea a venit peste mine. N-a dat buzna, a bătut politicoasă la uşă, iar eu am acceptat“, spune tânărul jurnalist. Din 2008 s-a mutat la Bucureşti, unde lucrează ca reporter la Naţional TV şi N24. Decizia de a pleca în Capitală nu a fost una de moment. Ionuţ îşi dorea acest lucru de copil.
„Se spune că de la Bucureşti se dă ora exactă. Aşa e“, completează jurnalistul. Tânărul povesteşte că în televiziunile centrale totul e o desfăşurare de forţe. Sute de oameni lucrează pentru ştiri şi totul se transmite în timp real, în timp ce la nivel local este ceva mai multă linişte. „Sunt însă şi în presa locală oameni profesionişti“, spune Ionuţ. Deşi la început nu a fost chiar simplu, acum nu regretă niciun moment plecarea la Bucureşti. A bătut la porţile mai multor televiziuni şi într-un final s-a deschis portiţa la Naţional TV. „Am plecat cu mândria că şi alţi pietreni care au ajuns la Bucureşti au reuşit să devină un nume în televiziune“, explică tânărul. 

Cursuri, proiecte şi premii

Drumul până la munca într-o televiziune naţională a fost unul lung pentru Ionuţ. El nu a ezitat să participe la concursuri şi să se implice în proiecte. În 2004 a participat la tabăra de jurnalism de la Paşcani, unde a obţinut premiul pentru creaţie şi premiul pentru cel mai bun articol intitulat „Viaţa la ţară“. Doi ani mai târziu a luat premiul I la concursul „2Mister Pi“, secţiunea mass-media, iar în 2008 a urmat cursuri la Centrul pentru Jurnalism Independent în cadrul proiectului „Mediul in media“. 

„Ecologia ar trebui să fie disciplină obligatorie în şcoli. Am învăţat că degeaba avem o ţară frumoasă, dacă ne lăsăm resturile pe marginea drumului“, adaugă tânărul care s-a implicat în mai multe proiecte de ecologizare. Acum doi ani, în pragul Sărbătorilor, a demarat o campanie umanitară pentru cei aflaţi în nevoie şi a adunat zeci de pachete cu alimente şi haine. „Cred că nu există sentiment mai frumos decât acela de a ajuta“, adaugă pietreanul.

Profil

Născut: 30 august 1988, Piatra Neamţ.
Studii: Student în anul III la Facultatea de Administraţie Publică din Bucureşti.
Familie: Necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Ce ai avut de învăţat de la presa locală?
De aici am pornit, din presa locală. Am găsit oameni care au avut răbdare cu mine, care m-au îndrumat. Le rămân recunoscător. Am învăţat aici să mă prezint în faţa camerei, să discut cu ultimul om de pe stradă şi  până la primar. 

Ce ipostază îţi place cel mai mult? Cea de reporter, de realizator de emisiuni sau de crainic?
Fiecare dintre cele trei are farmecul ei. Crainicul dă viaţă unor ştiri şi îl ţine pe telespectator în faţa micului ecran, moderatorul are posibilitatea să taie firul în patru, iar reporterul este baza. El aleargă după informaţii şi oferă datele esenţiale.

Ce-i place
Ionuţ apreciază oamenii inteligenţi, sinceri, cu simţul umorului şi pe cei care sunt punctuali. „La capitolul pasiuni bifez plimbările în aer liber“, spune jurnalistul. De asemenea, îi face plăcere să citească, să vizioneze un film ori o piesă de teatru.

Ce nu-i place
Îi displace că nu are prea mult timp liber şi ajunge rar la Piatra Neamţ să-şi vadă familia. „Cu siguranţă nu există să mă plictisesc. Există în schimb să mai am ceva de făcut“, spune Ionuţ. Detestă monotonia, înscrierea într-un anumit tipar şi prostia.