Portret/Cristina Giurgea: „Îmi place să joc teatru, dar numai pe scenă“

Cristina Giurgea

Tânăra studiază muzica clasică, lucrează într-o cafenea şi reuşeşte să-şi facă timp şi pentru repetiţiile cu trupa de teatru „Teen Act“. Deşi are numai 19 ani, Cristina Giurgea ştie ce vrea, ştie ce presupune drumul spre dorinţele împlinite şi recunoaşte că atunci când îşi propune ceva face tot posibilul pentru a obţine.

La Liceul de Muzică s-a înscris pentru că a iubit dintotdeauna muzica clasică şi şi-a dorit să o studieze. În schimb, în trupa de teatru a ajuns din greşeală, deşi încă din clasa a VII-a visa să devină regizor.

„Eram în clasa a IX-a şi am văzut afişe prin oraş. Acolo scria că se caută actori din rândul elevilor. Mi-a fost frică pentru că eram o fire timidă, dar m-am dus. La preselecţie a trebuit să cânt, să dansez şi să spun o poezie, iar eu am ales să fac toate astea pe «Melc, melc, codobelc». A trebuit să mai vorbesc despre mine şi să interpretez un rol şi aşa am intrat în trupă“, îşi aminteşte Cristina Giurgea. În numai un an, Cristina a ajuns liderul trupei „Teen Act“ de la Colegiul Naţional „Petru Rareş“ din Piatra Neamţ.

În prezent, tânăra îi învaţă pe noii actori arta scenei şi speră ca trupa să reziste de-a lungul anilor. „Am avut spectacole la Timişoara, Bacău, Cluj, Bucureşti, Braşov şi la Festivalul de Teatru din Piatra Neamţ. Aici am obţinut şi premiul pentru cea mai bună regie cu piesa «De ce fierbe copilul în mămălig㻓, povesteşte tânăra.

Cristina Giurgea îşi împarte timpul între cursurile de la şcoală, orele de repetiţii pentru teatru şi serviciu şi susţine că-i mai rămâne şi timp liber pentru că este „organizată asemenea unui nativ din taur în adevăratul sens al cuvântului“.

Şi-a învins timiditatea

Dacă în copilărie şi-a dorit să fie bucătar şi încă mai cochetează cu ideea reţetelor culinare, Cristina lucrează acum într-o cafenea din oraş. „Serviciul m-a ajutat să-mi înving cu totul timiditatea. Interacţionez mult mai bine cu oamenii şi ştiu să mă pliez în funcţie de fiecare. Totuşi, rămân un om sincer deoarece îmi place să joc teatru numai pe scenă“, recunoaşte Cristina Giurgea.

Pe urmele lui Silviu Purcărete

Tânăra îşi doreşte să devină regizor de film, însă recunoaşte că nu exclude nici ideea de a lucra în publicitate pentru că este un domeniu mult mai atractiv din punct de vedere financiar. „Îmi doresc din suflet să fac film, dar e mai bine să încep cu teatrul. Aşa mă formez şi învăţ tot ce este de învăţat. Îi admir pe Silviu Purcărete şi pe Andrei Şerban şi sper să ajung la fel de bună, dacă nu chiar mai bună decât ei“, povesteşte Cristina.

Profil

Născută: 26 aprilie 1991, Piatra Neamţ.
Studii: Elevă în clasa a XII-a la Liceul de Arte„Victor Brauner“.
Familie: Are o soră mai mare

Întrebări şi răspunsuri

În ce ţară ţi-ar plăcea să trăieşti?
Eu mi-aş dori să rămân în România, dar nu ştiu dacă mă voi descurca financiar. Dacă ar fi să-mi aleg o ţară adoptivă, aş vrea să mă mut în Franţa pentru că e boemă şi se pliază pe sufletul meu.

Dacă ar fi să regizezi un spectacol, ce piesă ţi-ai alege?
Preferata mea este „Diavolul şi bunul Dumnezeu“ de Sartre. Dacă voi intra la UNATC şi voi reuşi să termin şi facultatea, acesta este spectacolul pe care aş vrea să-l pregătesc pentru licenţă. Mi-ar plăcea ca, în zece ani, să regizez un spectacol care să se joace pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Ce-i place
Îi place culoarea roşie.„E preferata mea şi cred că se observă atât în vestimentaţie, cât şi în nuanţa părului meu. Îmi place să ascult muzică clasică, să citesc şi să mă uit la filme. Filmul meu favorit este «Persona», regizat de Ingmar Bergman“, spune Cristina Giurgea.

Ce nu-i place
„Niciodată nu am fost atrasă de ideea de a merge în cluburi. Nu sunt nici adepta mâncării de tip fast-food. Nu-mi plac excursiile pe munte şi nu aş purta niciodată pantofi cu vârf ascuţit“, susţine Cristina.