Adevarul.ro

După ce timp de şapte ani s-a implicat în proiecte de ajutorare a copiilor seropozitivi, pietreanca promovează educaţia ecologică în rândul celor mici.

Absolventă de Limbi Străine în vara anului 1998, Loredana Dinu urma să se prezinte la examenul de titularizare în învăţământ. „Am găsit un anunţ în presă exact în acea perioadă în care ARAS Piatra Neamţ făcea angajări. Am fost la interviu pentru postul de secretară, dar mi s-a propus să fiu director de marketing“, îşi aminteşte pietreanca.

Experienţă cu bolnavii de HIV

Acel interviu i-a schimbat cursul vieţii. Deşi nu avea foarte multe cunoştinţe despre HIV- SIDA, avea noţiuni despre marketing dobândite în timpul facultăţii, la un job sezonier. „Când am venit la ARAS nu ştiam decât că din boala asta se moare şi eram curioasă să văd cum arată persoanele atinse de acest virus“, spune Loredana Dinu. S-a liniştit când şi-a dat seama că aceştia sunt oameni normali, fără semne distinctive.

Timp de şapte ani Loredana a lucrat la ARAS Piatra Neamţ, implementând proiecte şi implicându-se direct în muncă alături de copiii infectaţi cu HIV-SIDA. A pus bazele a zeci de proiecte mai mari sau mai mici şi-şi aminteşte cu plăcere de trei dintre ele. Proiectul „Un Crăciun fericit“ a inclus un program sprecial de Sărbători realizat alături de copiii din cadrul asociaţiei.

„Atunci am descoperit cât de mult îmi place să lucrez cu cei mici şi că sunt acceptată în mijlocul lor“, povesteşte Loredana. Printr-un alt proiect de impact, „Unindu-ne putem fi mai puternici“, părinţii care aveau copii seropozitivi au fost ajutaţi cu bani şi medicamente.

Loredana Dinu crede că cel mai frumos proiect a fost cel intitulat „Există loc pentru toţi“, prin intermediul căruia 40 de copii bolnavi au fost în tabără la Năvodari. „Atunci m-am decis că este cazul să am proprii mei copii. L-am văzut pe soţul meu cu câtă dragoste avea grijă de acei copii“, îşi aminteşte cu încântare Loredana.

Experienţa ARAS a însemnat însă şi momente dureroase. Din lipsă de fonduri pentru asigurarea tratamentelor, au fost ani în care au murit mulţi copii. „Tot ce am făcut la ARAS a fost o experienţă nobilă pentru mine. Sunt recunoscătoare pentru tot ce-am învăţat acolo“, completează emoţionată pietreanca.

Ecologia, noul drum

În 2005 a părăsit Fundaţia ARAS şi pentru un an şi jumătate a lucrat îmtr-o firmă privată ca şef al unui departament de proiecte. Apoi a decis să-şi înfiinţeze propriul ONG şi s-a implicat în acţiuni ecologice. În 2007 a derulat proiectul „Ecologişti pe trotinete“, prin care preşcolarii au participat la acţiuni de igienizare şi de strângere a gunoaielor din mediul înconjurător, iar doi ani mai târziu a dus mesajele ecologice şi-n rândul elevilor de gimnaziu prin proiectul „Ecolimpiada“. În urma acestor proiecte ecologice am învăţat că pot să mă bazez pe generaţiile tinere“, spune pietreanca.

Profil
Născută. 13 august 1975, Piatra Neamţ.
Studii. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Bucureşti.
Familie. Căsătorită, un băiat şi o fată.

Întrebări şi răspunsuri
Ce satisfacţii îţi aduce implicarea în proiecte sociale şi ecologice?
Munca la aceste proiecte îţi oferă satisfacţia că ai posibilitatea să-ţi pui amprenta pe o acţiune care nu te vizează pe tine în primul rând, ci pe alţii. Copiii deţin resurse foarte importante pentru a concretiza acţiuni reale şi pe termen lung. Simţi că poţi dărui ceva, iar satisfacţia lor, devine şi satisfacţia ta.
Ce tip de proiecte sunt mai aproape de sufletul tău?
Cred că în sufletul meu vor rămâne mereu proiectele sociale. Mi-ar plăcea să mă reîntorc asupra lor. Momentan mă implic şi fac mari eforturi pentru proiectele ecologice. În mod sigur, proiectele mele viitoare vor fi destinate copiilor şi tinerilor.

Ce-i place
Iubeşte mult copiii şi recunoaşte că este aproape dependentă de calculator. „Îmi place să gătesc mâncăruri exotice şi-mi plac oamenii comunicativi şi sinceri“, spune Loredana. Preferă o persoană corectă în schimbul uneia diplomate, dar ipocrite.

Ce nu-i place
Detestă să fie minţită, urăşte linguşitorii şi hoţii. „Nu-mi place fotbalul şi boxul, sunt sporturi pe care nu pot să le înţeleg. Mă deranjează movul ţipător, piţipoancele“, mai spune pietreanca, căreia nu-i plac nici desenele animate de pe Cartoon Network.