Neamţ: Anton Giurgilă: Creatorul melodiei „Dansul Pinguinului“ (Portret)
0
Bărbatul a cântat la cel mai mare instrument al Fanfarei de la Adjudeni, basul, şi a colaborat cu membrii celebrei Fanfare de la Zece Prăjini.
Pe nea Anton l-am găsit în frumoasă lui căsuţă, din satul Adjudeni. Elegant, cu pălăria pe vârful capului, a început să vorbească cu farmec şi să întoarcă timpul cu vreo 30 şi ceva de ani.
De la muncitor la basist
Nea Anton mărturiseşte că a fost vrăjit de mic de muzică, dar nu a avut ocazia să cânte decât după ce a rămas fără serviciu. „Eram proaspăt însurat şi am rămas fără lucru. M-am dus să dau probă la maistrul Guţu, şeful Fanfarei de la Ţevi, din Roman”, declară Anton Giurgilă.
A fost selectat pentru a cânta la bas şi a început lecţiile cu dascălul Mihai Mihoc şi maistrul Guţu. Aşa a avut ocazia să întâlnească alţi oameni talentaţi, cu care a format Fanfara de la Adjudeni. „Nu aveam voie să
ieşim din note şi nici să cântăm după încheierea programului”, spune nea Anton. Cu toate acestea, bărbaţii rămâneau şi repetau până seara târziu.
Parohia a strâns bani de la localnici şi le-a cumpărat instrumentele necesare. „Doar cele două basuri au fost luate cu banii noştri. Am dat fiecare câte 15 lei”, susţine nea Anton.
Un duo de excepţie
Când era o nuntă pretenţioasă se cereau oameni buni, de aceea au avut ocazia să-şi arate măiestria în toate comunele din împrejurimi. Cu timpul, cei din Fanfara de la Adjudeni s-au împrietenit cu muzicanţii din Fanfara de la Zece Prăjini. Au învăţat unii de la alţii fel de fel de cântece. Anton Giurgilă, în colaborare cu Ioan Ivancea, fostul lider al celor de la Zece Prăjini, a inventat una dintre cele mai cunoscute melodii de petrecere, „Dansul pinguinului”.
Dans interzis de preoţi
Din cauza poziţiei în care se juca, „Dansul pinguinului” a fost interzis de preoţi în anii ’70. „Oamenii în vârstă, care făceau ce spuneau preoţii, îi certau pe cei tineri care dansau Pinguinu’ şi-i îndemnau la o horă sau la o sârbă”, şi-a amintit bătrânul. Când vine vorba de păţanii, Anton Giurgilă şi-a adus aminte de o nuntă la Izvoare. Un bărbat care nu făcea parte din formaţie s-a oferit să-i însoţească şi să cânte împreună. Ajuns la gazdă, necunoscutul i-a cerut o haină, a îmbrăcat-o şi dus a fost. Tatăl miresei l-a adus înapoi şi i-a certat pe toţi membrii fanfarei, spunând că sunt neserioşi.
Peripeţii de lăutar
Nea Anton mărturiseşte că cel mai bine le era la petrecerile din sat.„Ne puneau usturoi la gât şi ne duceau de la unul la altul”, spune bărbatul. O întâmplare hazlie a fost la o horă din sat. Anton Giurgilă cânta la bas şi a fost auzit de Andrei Bortaş, şeful Fanfarei din Butea. „A trimis pe cineva după mine şi i-am cântat pe prispă până la ziuă”, încheie zâmbind nea Anton.
Întrebări şi răspunsuri
Cum se distrau oamenii în urmă cu 30 de ani?
A. G.: Se distrau mai puţin decât se distrează astăzi. Atunci ieşeau la horă, în costum naţional, cântau şi dansau până se însera. Acum tinerii ies din casă când intrăm noi.
Mai cântaţi la bas?
A. G.: Basul meu l-au stricat copiii. Îl luau cu ei când mergeau cu capra, iarna de sărbători. De fiecare dată când merg la o nuntă unde este fanfară cer basul să cânt şi eu puţin. Mă cunosc toţi pe unde merg.
Ce-i place
În afara pasiunii pentru muzică, Anton Giurgilă iubeşte pescuitul. „Am fost o dată la peşte la Doljeşti. Am prins o ştiucă de un metru şi ceva, iar fratele meu, când a văzut-o mi-a spus că seamănă cu un crocodil”. Bărbatul spune că se uită non-stop la televizor, că „vede furnica de pe vârful bisericii” şi că este obişnuit cu zgomotul.
Ce nu-i place
„Nu-mi place când omul nu e serios, corect şi nu spune adevărul”, zice repede nea Anton. De asemenea, nu suportă persoanele care una spun şi alta fac.
Profil
Născut
28 septembrie 1935, Adjudeni
Educaţie
10 clase
Experienţă
în 1962 a pus prima dată basul în mână
Familie
căsătorit, 7 copii şi 14 nepoţi
Se încarcă comentariile...
