Neamt: Pietrenii au uitat tradiţiile de Sânziene

Buchetul de flori galbene, ascuns sub pernă, a rămas numai în amintirea bătrânilor din oraş.

Data de 24 iunie are o dublă însemnătate pentru pietreni. Creştinii ortodocşi sărbătoresc Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, zi cunoscută în calendar şi sub numele de Sânziene, dar şi ziua patronului spiritual al urbei. Oraşul de la ieşirea din munţi a Bistriţei apare încă din cele mai vechi scrieri sub protecţia Sfântului Ioan. În arhivele nemţene, primul document în care este menţionată această referinţă datează de la 1596.

Majoritatea pietrenilor nu cunosc această parte a istoriei lor. „Sincer nu am ştiut că pe 24 este ziua oraşului. Eu credeam că este în weekend, că tot am petrecut trei zile”, a spus uimită Ioana Bârsan.

Florile sunt bune de leac

La fel de necunoscute pentru pietreni rămân şi tradiţiile de Sânziene. „Eu ştiu doar că e sărbătoare, dar nu ce reprezintă. Florile de sânziene miros foarte frumos, o mai auzeam pe bunica vorbind de ele, dar nu-mi amintesc mai mult”, afirmă eleva Elena Godeanu.

Singurii care îşi mai aduc aminte de tradiţiile de Sânziene sunt muzeografii, bătrânii care au copilărit la sate şi preoţii din oraş. „Conform obiceiurilor, în această zi fetele strângeau sânzienele încă de la revărsatul zorilor şi-şi făceau coroniţe din ele. Seara, le strângeau şi le uscau, ca mai apoi să le folosească la tratat anumite boli”, povesteşte părintele Dumitru Chiţimuş, parohul Bisericii „Sfântul Ioan Domnesc“.

Aceleaşi coroniţe, din flori mici şi galbene, erau ascunse sub pernă în timpul nopţii şi fetele sperau să-şi viseze ursitul. Acum, singurele sânziene de la oraş sunt cele vândute de pieţari pentru 3 lei buchetul. Însă nu mai există fetişcanele care să viseze la feţi-frumoşi.

Chiar dacă nu-şi mai amintesc de tradiţii, pietrenii îşi păstrează încă ritualul creştin, aşa că preotul paroh Dumitru Chiţimuş îi aşteaptă mâine la hramul Bisericii „Sfântul Ioan Domnesc“, de lângă Turnul lui Ştefan.