Piatra Neamţ: Adi Bezna şi Viorel Gheorghiu: „Am crescut cu versurile lui Adrian Păunescu"
0
Folkiştii îşi amintesc de momentele unice în care l-au cunoscut pe Adrian Păunescu şi de ceea ce a însemnat poetul pentru ei.
Adrian Bezna şi Viorel Gheorghiu, doi dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi de muzică folk din Piatra Neamţ, povestesc despre ceea ce a fost Adrian Păunescu pentru copilăria şi evoluţia lor de mai târziu. „Prima melodie pe care am învăţat să o cânt la chitară a fost în anul 1986. Este vorba despre «Rugă pentru părinţi», pe versurile lui Adrian Păunescu. Am crescut cu cenaclul Flacăra, cu versurile lui. Mai târziu, am solicitat să fac armata în Bucureşti pentru a-l cunoaşte pe Adrian Păunescu. Am compus melodii pe versurile lui", îşi aminteşte Viorel Gheorghiu.
Adi Bezna spune că primii paşi în cariera de folkist i-a făcut datorită lui Adrian Păunescu. „Când eram copil ascultam, la un aparat de radio micuţ, cenaclul Flacăra. Adrian Păunesc mi-a insuflat dragostea pentru poezie. Când venea cenaclul în Piatra Neamţ mergeam la toate spectacolele şi odată am reuşit să dau noroc cu el", povesteşte Adi Bezna.
Câţiva ani mai târziu a avut ocazia să-şi îndeplinească un vis din copilărie. „În toamna lui 1996 a venit cenaclul «Totuşi, iubirea» la Piatra Neamţ şi m-am înscris la preselecţia făcut cu Tatiana Stepa, Cristi Buică şi Magda Puşcaş. Când am urcat pe scenă am spus că vrea să cânt două cântece şi m-a lăsat. La final, am cumpărat o carte şi i-am cerut un autograf lui Adrian Păunescu. Atunci m-a invitat să cânt în turneu cu cenaclul şi am fost două săptămâni prin Neamţ, Galaţi şi Brăila", a spus Adi.
„Avea ochii de un albastru pătrunzător"
Acceptat în cenaclu, Adrian îşi aminteşte de clipele unice trăite alături de poet. „Un moment care m-a marcat a fost în Brăila, când eram în turneu. Era o formaţie care avea un cântăreţ nevăzător la orgă. Adrian Păunescu i-a scris atunci o poezie şi i-a recitat-o, după care m-a privit pe mine în ochi. Avea ochii de un albastru pătrunzător", îşi aminteşte Adi Bezna.
Celebritatea nu l-a făcut pe poet să-şi uite prietenii şi oamenii dragi, iar una dintre aminitirele plăcute pentru Adi este o seară de Crăciun. „Erau Sărbătorile de iarnă din 2000. Am fost şi l-am colindat. Ne-a primit în casă, la un pahar cu vin, şi a fost un moment unic", zâmbeşte nostalgic Adi.
Se încarcă comentariile...
