Neamţ: Paul Costea: Face clădiri din beţe de chibrituri
0
De 36 de ani, romaşcanul adună vederi după care realizează cu migală reproduceri ale unor capodopere arhitecturale.
Apartamentul lui Paul Costea are toate elementele necesare pentru a fi declarat un mic muzeu: vitrine special construite pentru piese de mare valoare, cutii cu vederi şi diapozitive, aşezate pe categorii, dosare cu proiectele de lucru.
Şi-a făcut singur jucăriile
Paul Costea spune că de mic a creat lucruri în aparenţă inutile. Prin anii ’70 nu existau foarte multe jucării şi s-a gândit să şi le confecţioneze singur: „De la şase ani am făcut jucării din cutii de chibrituri, precum tancuri cu roţi. Tăiam capace de la sticle şi făceam roţile funcţionabile“.
În fiecare vacanţă umplea casa cu fel de fel de invenţii, pe care mama i le arunca când începea şcoala pentru a nu-l distrage de la lecţii. „Nu mi-a arătat un profesionist, am făcut totul singur, doar cu lama şi cu penseta“, mărturiseşte inventatorul. La 13 ani a început să colecţioneze vederi din toată lumea. Pe unde mergea, cumpăra cu zecile. Apela la rude şi la prietenii care doreau să arunce ilustratele primite.
De asemenea, prietenia cu un ghid, în Budapesta, i-a adus alte exemplare. „Pasiunea pentru colecţionarea vederilor m-a condus la construcţii“, spune Paul Costea. În 1977, după ce a dat treapta, părinţii au plecat în staţiunea Olăneşti. Rămas singur acasă, tânărul a urmărit un documentar despre cineva care construise un turn înalt de un metru. De aici a pornit ideea realizării primei machete, Turnul Eiffel. „Primul nivel l-am făcut din scobitori, iar celelalte din paie de mătură“.
Vederile, model
pentru machete
Primele machete au fost mai greu de realizat pentru că nu ştia exact cum să procedeze. La fiecare construcţie avea câteva vederi pe care le studia şi îşi făcea un proiect, după care se apuca de treabă.
A utilizat beţe de chibrituri folosite şi lemne, pe care le îmbrăca în furnir. După ce a prins experienţă, a schimbat stilul de lucru. „Am descoperit că pot pune bucăţi de placaj cap la cap şi le pot lipi. Le-am făcut goale pe dinăuntru. Şi mi-a venit ideea să pun becuri“.
O piesă de excepţie, la care a lucrat 14 luni, este clădirea Parlamentului din Budapesta: „Am muncit încontinuu, chiar şi iarna când era foarte frig. Îmi înveleam mâinile cu fulare şi stăteam sub plapumă“.
Întrebări şi răspunsuri
Ce machete cu specific local aţi realizat?
P. C.: În 1989 am colaborat cu directorul Muzeului de Istorie din Roman şi am realizat macheta Cetăţii Noi a Romanului, o piesă unicat. De asemenea, la aniversarea a 600 de ani de la înfiinţarea oraşului, mi s-a propus să fac lucrări cu specific local şi am realizat macheta Gării şi a Muzeului de Istorie.
V-aţi gândit să faceţi o afacere din acest hobby?
P. C.: Am vrut să fac construcţii la comandă pentru persoanele interesate din străinătate. M-am gândit şi la postarea lor pe internet, dar totul a rămas la stadiu de proiect. Am realizat lucrări pe care le-am făcut cadou prietenilor, dar nu am vândut decât o singură machetă, după care mi-a părut rău.
Ce-i place
„Îmi plac oamenii care sunt ca nemţii: responsabili, punctuali, pricepuţi, oameni de calitate şi de cuvânt”, susţine hotărât domnul Paul. Îi place să-şi trăiască viaţa, să-şi ocupe mereu timpul. „Dacă este sărbătoare nu stau degeaba, citesc.” În afara pasiunii pentru colecţionarea vederilor şi realizarea machetelor, este fascinat de istorie şi geografie. „Dacă nu ştii trecutul, nu poţi fi pregătit pentru viitor”. Fiind o fire energică, adoră să joace tenis de câmp, câte 3-4 ore.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac lucrurile prost făcute. Dacă ştii că un lucru nu îţi reuşeşte, mai bine nu te apuci”, răspunde cu repeziciune domnul Costea. De asemenea, urăşte dezordinea şi stilul superficial de a trata lucrurile.
Profil
Născut
12 mai 1960, Roman
Educaţie
Şcoala de Maiştri, domeniul metalurgic
Experienţă
de 32 ani realizează machete din beţe de chibrit, scobitori, lemne şi furnir
Familie
căsătorit, are doi copii
Se încarcă comentariile...
