Palatul Cnejilor, silit prin lege să se ruineze

Vestigiile seculare nu pot fi consolidate decât în baza unui proiect avizat de Comisia Naţională de Patrimoniu. Puţini dintre cei care merg spre Staţiunea Durău ştiu că în satul Ceahlău, în apropiere de şosea, se află una dintre cele mai interesante ruine din ţară, Palatul Cnejilor. 

Năpădite de buruieni şi arbori, zidurile rămase din turnuri şi din împrejmuire înconjoară curtea bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“.

Vezi aici o galerie foto cu Palatul Cnejilor din satul Ceahlău.

Simion Berea se oferă să ne conducă în biserică şi să ne fie ghid. Ne spune că este ajutor de epitrop şi consilier bisericesc. Aduce o cheie imensă şi, după ce o roteşte în broasca uşii de lemn masiv, ne pofteşte să intrăm.

Ne arată inscripţii vechi, iconostasul şi icoane de pe vremea Cantacuzinilor. Din loc în loc, în pereţii groşi se văd ambrazuri, cam ciudate pentru o biserică, în care nu te-ai aştepta că s-ar fi  gândit cineva că vor fi lupte.

„Cade pe noi, dar nu putem face nimic“

În contrast cu biserica, supusă mai multor etape de întreţinere şi renovare, ruinele de afară par şi mai sumbre. „Cade pe noi, dar nu putem să-i facem nimic pentru că nu ne dau voie cei de la Patrimoniu“, spune Simion Berea.

Orice lucrare la un monument istoric presupune proiecte costisitoare şi avizări speciale. „Palatul Cnejilor este un monument de categoria A, cea mai importantă, şi orice lucrare trebuie să aibă la bază un proiect avizat de Comisia Naţională de Patrimoniu“, a precizat Adrian Alui Gheorghe, şeful Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Neamţ. „Ar trebui realizat proiectul de reconstituire, după care va fi nevoie de fonduri. Şansele de obţinere a banilor vor creşte, dacă vor fi atrase de partea proiectului organizaţii nonguvernamentale şi Mitropolia“, a declarat Daniel Dieaconu, istoric.

„Cred că ar fi nevoie de 2-2,5 milioane de euro, ceea ce nu s-ar putea obţine decât cu sprijin european“, a declarat Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Neamţ.

Lăsat în părăsire din 1852

Reşedinţă fortificată a Cantacuzinilor, ridicată pe locul unei mănăstiri, palatul zace în ruină din anul 1852. Atunci, aici s-a dat o luptă tragică, în care unul dintre cei trei fraţi Cantacuzino nesupuşi şi baricadaţi în castel s-a sinucis. Ceilalţi doi fraţi s-au predat, după ce zidurile exterioare şi apoi ale bisericii au fost incendiate cu câlţi şi smoală. Ei au fost surghiuniţi, iar noii stăpâni ai castelului, Smaranda Sturdza şi fiul ei Mihail, l-au lăsat în părăsire. În vremurile lui de glorie, palatul a găzduit mari personalităţi ale vremii, inclusiv pe Alexandre Dumas, care scrie, inspirat de aceste locuri, povestirea „Strigoiul din Carpaţi“.