PORTRET/ Monica M. Cristea - Îi învaţă pe copii limba lui Ghoete

Monica M. Cristea

„Doamna de verbe“, aşa cum îi spun elevii, lucrează în învăţământ de 37 de ani. A pregătit zeci de generaţii de elevi la limba germană.

Întrebată de ce a ales meseria de profesor, Monica Cristea răspunde repede: „Meseria m-a ales pe mine“. „Vinovaţi“ de această alegere sunt profesorul de română din gimnaziu şi învăţătorul. „Aveau atâta dragoste pentru copii, încât mi se părea că numai oamenii extraordinari pot fi aşa“, povesteşte Monica Cristea.

A pregătit 1.500 de elevi
În 1969 a fost admisă la facultate, iar patru ani mai târziu a primit post la Grinţieş Neamţ. Timp de 15 ani a predat limba germană în şcolile din judeţ. „Satisfacţiile au venit mai târziu, când am întâlnit copii care s-au stabilit în Germania şi s-au descurcat acolo datorită orelor predate de mine“, explică profesoara.

În paralel a predat şi limba română, având gradul I, iar din 1989 a devenit profesor la Cenaclul literar „Tinereţe fără bătrâneţe“, din cadrul Palatului Copiilor. Pe parcursul a zece ani de activitate, ea a participat alături de elevi la taberele de creaţie din ţară şi Republica Moldova, la concursul „Iulia Haşdeu“ de la Chişinău. „La Palatul Copiilor m-am simţit extraordinar, aveam posibilitatea să descopăr copii talentaţi, puteam fi o familie şi nu apărea nota ca element de constrângere“, detaliază „Doamna de verbe“. La acest cenaclu a pregătit peste 1.500 de elevi, iar premiile obţinute de aceştia la concursurile literare sunt de ordinul sutelor. „Cenaclul a fost o oportunitate pentru mine de a mă descoperi. Am văzut acolo cum se şlefuiesc talente“, adaugă Monica Cristea.

Profesoara a scos patru antologii de poezie cu lucrările copiilor, intitulate „Rezervaţia de îngeri“, şi alte 12 volume individuale de poezii şi proză ale elevilor talentaţi. Monica Cristea a fost prezentă în ultimii 20 de ani şi la concursul organizat de Revista „Cronica“ din Iaşi, unde elevii ei au obţinut numeroase premii. Cel mai important trofeu din carieră a venit în 1990. La acea vreme, Alexandra Conuţ, eleva sa, a câştigat premiul I la Concursul Internaţional Epistolar cu festivitatea de premiere la Beijing.

Din ’99 Monica Cristea este profesor la Şcoala nr. 2 din Piatra Neamţ, unde a înfiinţat Cenaclul „Eurocultin“. „Cenaclul m-a ajutat să lucrez cu elevii din clasa a II-a până în clasa a VIII-a, ceea ce este minunat“, adaugă profesoara. În plus, coordonează revista şcolii, „Generaţia 9“, ajunsă la al XVII-lea număr şi care a fost în ultimii ani laureată la etapa naţională a concursului pentru reviste şcolare. „Cred că am fost predestinată să fiu profesoară“, a precizat Monica Cristea.

Profil
NăscutĂ. 28 mai 1950,
Piatra Neamţ.
Studii. Facultatea de
Filologie, Română-
Germană, Universitatea
„Al. I. Cuza“ Iaşi.
Familie. Are un copil
şi doi nepoţi.

Întrebări şi răspunsuri
V-aţi gândit să publicaţi un volum?
Scriu despre viaţă, despre naştere, moarte, relaţia între natură şi divinitate, şcoală, despre copii, copii şi copii.Am publicat până acum în „Clipa siderală“, „Apostolul“, „Tribuna învăţământului“ şi în „Ceahlăul“. Pentru un volum nu cred că a venit încă momentul. Mai am de învăţat de la elevii mei.
Ce satisfacţie vă oferă munca de profesor?
Nu este o satisfacţie, sunt mii de satisfacţii. Cum ar fi scrisorile pe care le primesc de la elevii plecaţi de mult de lângă mine, bileţelele pe care le găsesc pe catedră, privirea copiilor atunci când intru în clasă şi braţele deschise atunci când mă întâlnesc cu ei pe stradă.

Ce-i place
Se relaxează lucrând la revista şcolii. Citeşte literatură rusă şi uneori ascultă muzică clasică. „La oameni apreciez sinceritatea şi spiritul de fairplay, tactul şi sensibilitatea“, precizează Monica Cristea. Iubeşte freziile galbene, dulciurile concentrate, toamna şi, mai presus de toate, copiii.

Ce nu-i place
Detestă aroganţa, făţărnicia şi incapacitatea oamenilor de a sesiza lucrurile importante în viaţă. „Nu-mi place confuzia între valoare şi nonvaloare. Îmi displace să mă trezesc de dimineaţă şi să sune telefonul“, completează profesoara. Este deranjată atunci când nu găseşte de vânzare bilete la teatru.