PORTRET/Fraţii Luchian Gemenii dansului popular

Fraţii Luchian - Dansatori

Ioan şi Claudiu au o experienţă de aproape 30 de ani în ansamblurile folclorice.

Fraţii Ioan şi Claudiu sunt cei mai cunoscuţi dansatori ai Ansamblului folcloric nemţean „Floricică de la Munte“ în care activează încă de la înfiinţare. Cine întreabă de Luchian, are parte de un răspuns de genul „Avem doi, cu cine doriţi?“. Chiar dacă-i întâlneşti pentru prima dată sau chiar dacă-i cunoşti, ai serioase probleme în a-i deosebi.

Au colindat prin toată Europa
„Am avut tot felul de întâmplări amuzante legate de asemănarea dintre noi. Drept e că şi noi am profitat de situaţii, pentru că avem simţul umorului, doar suntem de origine de lângă Humuleştii lui Creangă“, spun fraţii gemeni. Cei doi fraţi au ajuns să danseze pentru prima dată într-o formaţie în 1981, atunci când au fost invitaţi de câţiva colegi de serviciu la o repetiţie a Ansamblului „Brăduleţul“. Mai întîi au fost spectatori, apoi au urcat pe scenă la insistenţele coregrafului care voia să completeze trupa de dansatori.

„Nu eram total necunoscători pentru că, tineri fiind, am prins balurile şi hora satului în comuna Drăgăneşti, de unde sunt părinţii. Acolo, la graniţa dintre Neamţ şi Suceava am prins dragostea pentru dansul popular“, spune Ioan. Claudiu îşi aminteşte că mergeau pe jos şi câte cinci kilometri ca să ajungă în judeţul vecin, la Boroaia sau la Bogdăneşti, ca să danseze fetele la baluri sau la hora satului. Cu Ansamblul „Brăduleţul“, dar mai ales cu „Floricică de la Munte“, fraţii Luchian au avut şansa să colinde mai toate ţările europene, unde au prezentat dansul românesc tradiţional.
„Prima ieşire am avut-o în ’82 la un festival de folclor în Sicilia, unde am ocupat locul al doilea. După 1990, cu Ansamblul «Floricică de la Munte», am avut spectacole în Franţa, Olanda, Polonia, Cehia, Bulgaria, Italia sau Basarabia“, spune Ioan.

Apreciază dansurile ardeleneşti
Evoluţia lor alături de cea a colegilor a stârnit admiraţie şi a smuls mereu aplauzele publicului. „Noi prezentăm folclorul din Neamţ, dar, în primul rând reprezentăm România. Într-un program susţinem o suită de dansuri populare din toate zonele ţării“, povesteşte Claudiu.

Cei doi spun că într-un program complet se regăsesc toate cele patru categorii standard ale dansului tradiţional românesc: hora, sârba, brâul şi bătuta. „În funcţie de zona de reprezentare, apar şi denumirile specifice ale dansului. Acum suntem în faza de reorganizare a repertoriului şi vrem să aducem ceva nou în program“, mai spune Claudiu. Pentru cei doi fraţi, cele mai uşoare dansuri sunt cele moldoveneşti, dar, ca profesionişti, apreciază mult dansurile ardeleneşti. „Ca spectacol, ţinută artistică şi linie melodică sunt mai greu de executat. Şi «Căluşul» e un dans foarte frumos, rapid, bărbătesc, care cere concentrare şi multe figuri coregrafice“, încheie Ioan.

Profil

Născuţi. 20 ianuarie 1959, Târgu Neamţ.
Studii. Anul IV Coregrafie, Universitatea „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca.
Familie. Ioan este căsătorit, Claudiu, necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Ce dans credeţi că îi reprezintă cel mai bine pe români?
Claudiu: Hora ar trebui să fie un dans naţional pentru că o regăsim în toate regiunile, doar că modul de aşezare coregrafică e diferit în funcţie de zonă. Şi sârba e un dans foarte întâlnit, mai puţin în Maramureş. 
Care e cea mai amuzantă amintire legată de asemănarea dintre voi?
Ioan: În anii ’80, la o repetiţie de „Cântarea României“, în Bucureşti, cei care filmau voiau să facă un prim-plan cu noi. La semnalul lor, fetele care erau partenere de dans, s-au încurcat aşa că unul s-a ales cu două fete, iar celălalt cu niciuna. Şi acum, colegii sau rudele ne mai încurcă.    

Ce-i place

Lui Claudiu îi place sportul, dar mai ales să joace sau să urmărească o partidă de fotbal. Recent, amândoi au descoperit teatrul. „Consumul unui actor e mult mai mare decât al unui dansator. Pe el îl mănâncă efortul creaţiei, la dansatori e terapie“, spune Claudiu.

Ce nu-i place

Cei doi nu suportă lipsa de educaţie. „De la educaţie pleacă toate. Noi avem o vorbă: dacă-l duci pe un om de la Piatra Neamţ la Sibiu şi-l aduci înapoi e deja un alt om“, spune Ioan Luchian.