Portret Lăcrămioara Gheghici: „Modelul meu în viaţă este domnul Trandafir“

Lăcrămioara Gheghici a renunţat la administraţia publică, pentru a-şi dedica timpul artei şi muncii cu cei mici.

Lăcrămioara Gheghici crede în destin şi spune că atâta timp cât îţi doreşti ceva din suflet este imposibil să nu ajungi să şi obţii, indiferent de drumul pe care porneşti la început în viaţă. „Mi-am dorit tot timpul să fiu pedagog, dar talentul artistic şi-a spus cuvântul şi am ales Liceul de Arte. Însă, drumul în viaţă ni se schimbă de multe ori. Când am terminat liceul, deşi visam la o carieră în artă, am fost nevoită să aleg o meserie care să-mi asigure cât de cât o stabilitate financiară. Astfel, am ales să urmez facultatea de Administraţie Publică şi să profesez în acest domeniu“, povesteşte pietreanca.

Mizează pe prietenia cu cei mici

După opt ani de lucru cu adulţii, traseul Lăcrămioarei s-a schimbat din nou. În 2010, a devenit profesor de arte plastice la Şcoala Populară de Arte. „A fost un joc al sorţii. Nu credeam că mă voi întoarce, dar se pare că cineva de acolo de sus m-a readus la prima mea dragoste, ba chiar mi-a oferit şi posibilitatea de a preda copiilor. Pentru mine este o oază de linişte“, recunoaşte profesoara.

Emoţii a avut, mai ales că de ea depinde cariera celor mici. Predă ABC-ul artei cu penelul copiilor cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani. „Prima întâlnire a decurs firesc. Copiii te simt şi-i poţi cuceri din prima clipă sau îi poţi îndepărta. Spre marea mea bucurie, am reuşit să mi-i apropii, pentru că principalul aspect al relaţiei profesor-elev este prietenia. Mă port cu ei aşa cum îmi doresc ca ceilalţi să se poarte cu fetiţa mea“, spune Lăcrămioara.

Este prieten, psiholog, confesor şi partener de joacă pentru cei mici. Mizează pe încredere şi pe lucruri făcute din pasiune.
Încă de la prima oră de curs, toţi copiii visează să ajungă să lucreze la şevalet şi să-şi vadă tablourile expuse pe simeze. „Mulţi vin cu premisa că ei nu pot, iar eu trebuie să-i ajut să-şi demonstreze lor că ideea e greşită. Mă implic poate prea mult în sufletul copiilor şi ajung să-i cunosc aproape ca un părinte,dar domnul Trandafir este modelul meu în viaţă ca pedagog şi prin tot ceea ce fac încerc să fiu asemenea lui“, recunoaşte dascălul.

Pasiunea şi răbdarea şi-au spus cuvântul şi, treptat, a ajuns să aibă şi performanţe cu elevii: de la expoziţii colective, la premii obţinute la concursurile naţionale. La 11 ani, Elida Rotariu a reuşit ca, după un singur an de muncă, să obţină premiul special la secţiunea „Pictură“  la Concursul Naţional de Artă Plastică „Ion Irimescu“
şi să aibă propria expoziţie cu lucrările realizate sub îndrumarea profesoarei de la Şcoala Populară de Arte.

ce-i place
„Mă relaxez când gătesc împreună cu familia, iar fiica mea rămâne ajutorul de bază mai ales atunci când preparăm dulciuri. Îmi plac drumeţiile şi pot spune că m-am îndrăgostit de Gura Humorului, de arhitectura caselor de acolo, de felul de-a fi al oamenilor. În timpul liber pictez şi îmi pregătesc prima expoziţie personală“, spune Lăcrămioara.

ce nu-i place
„Sunt un om de acţiune şi nu-mi place să vorbesc foarte mult. Regret că nu ne mai bucurăm de lucrurile simple. Din păcate, am ajuns ca, în loc să ne trăim viaţa, să ducem o luptă cu tot ceea ce este în jurul nostru“, explică profesoara.

Întrebări şi răspunsuri
Regretaţi ceva din tot ce aţi făcut până acum?
Dacă ar fi s-o iau de la capăt, nu aş mai pierde cei opt ani în care m-am îndepărtat de artă. Regret că nu am mers pe latura pe care abia acum am descoperit că pot să o fac cel mai bine. Eu nu merg la serviciu, ci într-un loc unde mă relaxez şi mă redescopăr văzând lumea prin ochii copiilor. Acum recuperez şi învăţ odată cu ei, iar cea mai mare satisfacţie rămân momentele în care elevii sau părinţii vin să-mi mulţumească.
Ce-i lipseşte artei din Piatra Neamţ?
Mi-aş dori să fie mai multe spaţii expoziţionale, iar oamenii să aibă capacitatea de a accepta şi o idee ieşită din tipare.