Cei şapte care au cucerit Araratul

Alpiniştii de la clubul de escaladă Freestyler din Piatra Neamţ au urcat muntele de legendă din Turcia printre focurile rebelilor kurzi. Pasionaţii de ascensiuni au planificat ca anul viitor să cucerească înălţimile din America de Sud.

Şapte membri ai clubului de escaladă Freestyler din Piatra Neamţ au participat zilele trecute la o expediţie în Turcia care a avut ca ţintă ascensiunea pe muntele Ararat (5.130 de metri).
Deşi au meserii din mai multe domenii de activitate (administrator de firmă, profesor de sport sau designer), alpiniştii nu sunt la prima experienţă internaţională.

„Planurile noastre sunt de a urca pe Aconcagua (6.960 metri), cel mai înalt vârf din America de Sud. Această ascensiune a fost gândită ca o primă etapă a aventurii. Am vrut să vedem cum ne acomodăm cu taberele intermediare şi condiţiile speciale la altitudini atât de mari“, spune Ionuţ Ştefănescu, unul din membrii grupului.
Ca să poată urca pe Ararat, alpiniştii au avut nevoie de acordul armatei turce, întrucât muntele este situat la câţiva zeci de kilometri distanţă de graniţa cu Iran, Armenia şi Azerbaidjan. În plus, zona era riscantă deoarece este sub influenţa minorităţii kurde care poartă încă lupte de gherilă cu militarii turci.

„Auzeam focuri de armă trase de ciobani“

„Ca să urci pe munte ai nevoie de o autorizaţie din partea Armatei turce după ce faci o cerere cu cel puţin 60 de zile înainte. Odată cu permisul ţi se dă şi un însoţitor, pentru că treci prin zona de conflict“, mai spune Ionuţ Ştefănescu.

Grupul de alpinişti din Piatra Neamţ a avut parte nu de unul, ci de doi ghizi. Atât Ibrahim, de naţionalitate kurdă, cât şi Geli, un turc militar civil au urcat cu sportivii până în vârful muntelui. „Seara, din tabăra intermediară de la 4.000 de metri auzeam focuri de armă trase de ciobanii de la poalele muntelui. Trăiau în iurte (corturi) şi cărau şi câte-o puşcă pe sub haine ca să-şi apere caprele spuneau ei“, povesteşte Viorel Tofan, membru al expediţiei.

Ultima parte a urcuşului a fost cea mai grea pentru că au avut de înfruntat ceaţa, vântul şi chiciura. Nemţenii au urcat cu steagul tricolor şi, în memoria unui fost coleg de ascensiuni, i-au lăsat o fotografie pe vârful muntelui.