Neamţ: Vărăritul, meşteşug vechi pe Valea Bicazului

Cei care cunosc meşteşugul nu se abat de la complexa reţetă de fabricare. Din zece tone de piatră, oamenii obţin cinci tone de var, pe care îl vând cu 40-80 de bani kilogramul. 

Localnicuitorii de pe Valea Bicazului nu ştiu să se mai facă varul nestins în altă parte. „E posibil să mai existe undeva obiceiul, dar eu nu cunosc alt loc din ţară în care să mai fie vărării“, ne spune Gheorghe Oniga, primarul comunei Bicaz Chei. Din locul unde apa Bicazului îşi sapă în munte cheile până în apropiere de oraşul care îi poartă numele, de-a lungul drumului principal sau pe ulicioare laterale se înşiruie, din când în când, cuptoare protejate cu acoperiş din scânduri.

Experţi în vărării
Câţiva dintre membrii familiei Catrinoiu din Bicazu Ardelean trebăluiesc în jurul unui cuptor, pe care tocmai îl umplu cu piatră de calcar. Are forma unui cilindru zidit în pământ, cu o deschizătură la bază, prin care se alimentează focul. După ce este umplut, deasupra cuptorului se formează o „căciulă“ din piatră de calcar şi o lipitură din cenuşă de var, groasă de un lat de palmă. Piatra specială este luată din carieră, pe bază de bon, ca la pădure. Ea trebuie sfărâmată cu barosul la diferite dimensiuni, mai mare pentru centrul cuptorului şi mai măruntă lângă perete, după cum explică Viorel Catrinoiu, singurul băiat din cei şapte fraţi care vrea să continue tradiţia vărăritului.

Pentru asta chiar s-a autorizat, aşa cum cer vremurile. „În zidăria din piatră trebuie să laşi şapte găuri ca să se dirijeze căldura şi să vezi când e gata varul. La sfârşit, piatra transformată în var capătă o culoare aurie“, spune Aurel Catrinou, capul familiei. Focul trebuie să dureze 48 de ore, continuu, după care cuptorul are nevoie de alte 12 ore pentru răcire.

Afacere de familie
La sfârşit, din zece tone de piatră rezultă cinci tone de var nestins. „Facem câte un cuptor primăvara, înainte de Paşte, la curăţenie, vara şi toamna, când dăm pe cereale“, spune Aurel Catrinoiu. Preţul cu care reuşesc să vândă este de 40 de bani kilogramul, dacă vine cumpărătorul la ei, şi de 80 de bani kilogramul, dacă e dus în alt judeţ. „Acum oamenii preferă mai mult varul praf pentru tencuieli şi varul lavabil, chimic, pentru văruit pereţii“, adaugă Viorel.