Neamţ: Portret/ Neculai Pienescu, mentor pentru marii ciclişti

Antrenorul emerit pregăteşte de trei decenii campioni în sportul de performanţă pe două roţi.

Nemţeanul a fost fermecat de ciclism în anii de liceu, când a avut ocazia să urmească o etapă a Turului României. „Am văzut concurenţii în timp ce pedalau prin Piatra Neamţ. Am ieşit să văd sprintul şi m-a mişcat freamătul caravanei“, îşi aminteşte Neculai Pienescu. Spune că a învăţat să meargă pe două roţi la vârsta de 7 ani, într-o singură zi.

Nu are cum să o uite pentru că atunci şi-a zdrelit genunchii şi a luat şi bătaia de rigoare de la unchiul său pentru că i-a adus bicicleta plină de praf. Şi-a cumpărat prima bicicletă, marca Favorit, la mâna a doua, la 16 ani.

Cu bicicleta în tren

„Am dat pe ea 1.500 de lei, cam două salarii la acea vreme. Mi-am cumpărat-o din banii pe care îi câştigam la uzina din Săvineşti“, spune antrenorul. A început să practice ciclismul la clubul „Voinţa“ Piatra Neamţ, după care şi-a continuat activitatea sportivă la Cluj, unde urma cursurile şcolii tehnice. „Şi atunci ciclismul era un sport privat. Scoteam bani din buzunar pentru biciclete şi pentru deplasări“, mai spune nemţeanul. A prins meseria de antrenor de la Vlăduţ Ladislau, fost aviator în Al Doilea Război Mondial, cel care l-a învăţat secretele sportului pe două roţi.

A continuat cariera de sportiv la Piatra, unde a fost repartizat cu serviciul, dar concura pentru Portul Constanţa. „Pe atunci nu erau atâtea maşini. Îmi luam bicicleta în tren ca să merg la competiţii“. Recunoaşte că  în cariera de ciclist nu a avut rezultate excepţionale. Se poate lăuda însă cu un titlu de campion naţional la contratimp individual şi clasări bune în Turul Clujului şi al Dobrogei. Cariera sa de antrenor depăşeşte însă cu mult performanţele obţinute în perioada competiţională.

Primul an de antrenorat a fost 1978. El spune că în perioada 1982-1994 au fost anii prosperi ai ciclismului. Atunci şi-a trecut în palmares 18 titluri de campion naţional la juniori obţinute de elevii săi, 12 titluri de vicampioni şi un titlu de maestru al sportului al Ucrainei câştigat de discipolul său Paul Grigorici.

Mândru de elevii săi

„Cea mai bună generaţie, pe care am pregătit-o şase ani, a fost a lui Grigorici, Costel Foca, Dan Corlade, Constantin Vasiliu, Ionuţ  Prepeliţă, Costică Bârsan şi Petruş David“, povesteşte el. Un rezultat deosebit a fost realizat în 1989, prin Dănuţ Catană, învingător în Turul României. „La 18 ani, el rămâne în analele ciclismului ca cel mai tânăr câştigător al Turului României. Un alt record încă nedepăşit este media orară de 46,700 km/h obţinută de Costel Foca în 1992 în Cupa Voinţa“, se mândreşte antrenorul. Din 2004, este membru fondator al clubului „Veloclub“ Piatra Neamţ, iar de anul trecut pregăteşte pentru performanţă o grupă de opt sportivi.

Profil
Născut. 1 iulie 1949, comuna Drăgăneşti, Neamţ.
Studii. Şcoala Naţională de Antrenori, IEFS Bucureşti.
Familie. Este căsătorit, are un băiat şi o fată.

Întrebări şi răspunsuri
Ce satisfacţii vă aduce munca de antrenor?
Am ţinut întotdeauna ca elevii mei să îmbine şcoala cu sportul. Dintre cei peste 100 de tineri pe care i-am antrenat, 18 sunt licenţiaţi în diverse domenii. Am vrut să fie pregătiţi şi pentru viaţă şi sunt mândru că s-au realizat ca oameni. De vreo doi-trei ani caut pe cineva să preia ştafeta de antrenor, dar nu găsesc persoana potrivită pentru că meseria asta e destul de riscantă. Vorbim de cheltuieli, de implicare totală şi chiar de riscurile din trafic.
Oferă judeţul condiţii pentru performanţă?
Împrejurimile oraşului şi judeţul oferă trasee cu diferenţe de nivel şi de climat propice oricărui tip de antrenament.

Ce-i place
Lui Neculai Pienescu îi place grădinăritul şi muzica clasică. Ascultă cu plăcere simfonia Vltava a cehului Smetana Bedrich, pentru că îl relaxează, şi compoziţiile lui Enescu. „N-am renunţat la un pick-up Unitra pe care îl am de 30 de ani şi ascult muzică pe discurile de vinil“, spune antrenorul.

Ce nu-i place
Nemţeanul nu agreează echipamentul prea strident pe care îl afişează în competiţii unii ciclişti. „Cât aş vrea să fie de sobru, sunt conştient că trebuie să aibă şi elemente retrovizoare ca să fie văzuţi de cei din trafic. Bleumarinul şi negrul nu-mi plac la un echipament sportiv“, mai spune Pienescu.