Neamţ: Păunescu, pomenit la Schitul Vovidenia

Împlinirea a 130 de ani de la naşterea lui Mihail Sadoveanu a fost marcată la casa în care scriitorul şi-a trăit ultimii ani din viaţă, lângă Mănăstirea Neamţ.

Circa o sută de elevi de la şcolile din Vânători Neamţ şi de la Seminarul Teologic din apropiere, însoţiţi de cadre didactice, au venit să recite, să lectureze sau să cânte la Muzeul „Mihail Sadoveanu“. Casa păstrează obiecte care i-au aparţinut celui supranumit „Ceahlăul literaturii române“.

„La această masă îşi sorbea cafeaua Mihail Sadoveanu“, a precizat profesorul de limba română Călin Rudeanu de la Seminarul Veniamin Costachi, despre măsuţa care a fost scoasă în curte. Încă înainte de a locui în această  casă, Sadoveanu scrisese despre locurile deosebite de la Vovidenia. „În casa aceea cu cerdac verde a scris romanul «Demonul tinereţii», unul dintre cele mai frumoase din opera sa“, a precizat Mihail Daniliuc, stareţul Schitului Vovidenia.

Uniţi dincolo de viaţă
Întâmplarea a făcut ca în ziua în care Mihail Sadoveanu ar fi împlinit 130 de ani să moară poetul Adrian Păunescu. „În această zi de 5 noiembrie ne-a fost dat un mare scriitor, dar ne-a fost luat un poet care are destule asemănări cu cel dintâi“, a spus părintele Mihail Daniliuc. Profesorii s-au gândit să îi înveţe pe elevi să cânte „Rugă pentru părinţi“, pe versurile lui Adrian Păunescu. „Profesoara de religie Anca Ipate a ţinut să sublinieze acest lucru, iar elevii au învăţat, într-un timp foarte scurt, acest cântec, pentru a-l prezenta la sărbătorirea lui Sadoveanu“, a spus Ioan Pipirigeanu, profesorul coordonator al Şcolii nr. 2 din Vânători Neamţ.

Oră de română în natură
Casa care a devenit Muzeul „Mihail Sadoveanu“ a intrat în proprietatea Mănăstirii Neamţ în anul 1997. Atunci, spaţiul dedicat scriitorului a fost înjumătăţit, pentru a face loc Casei Memoriale „Visarion Puiu“, după numele  celui  care a construit-o în 1937. „Ideea marcării acestei aniversări a venit de la stareţul Mihail, la o întâlnire pe care am avut-o în urmă cu două zile. Ne-am organizat în scurt timp, dar cred că, în acest spaţiu încărcat de atmosfera sadoveniană, a fost una dintre cele mai frumoase ore de literatură pe care au putut-o avea aceşti elevi“, a încheiat profesorul Pipirigeanu.