Neamţ: PORTRET/ Luisa Rotariu se bate în fiecare zi pentru aur

Luisa Rotariu

Copila a ales artele marţiale din dorinţa de a practica un sport şi a adunat deja medalii şi cupe de la competiţii naţionale şi internaţionale.

Un copil liniştit, cu ochi albaştri şi obraji bucălaţi, Luisa Rotariu nu lasă deloc impresia unei fetiţe care ştie să se apere în orice situaţie. Mai degrabă pare  o păpuşă delicată, cu mişcări de balerină.

„Când aveam cinci ani, tata a vrut să practic un sport şi eu aveam o prietenă care mergea la karate, aşa că m-a dus şi pe mine. Făceam un alt stil şi nu mi-a plăcut, aşa că am renunţat. După aceea, tata s-a interesat de ashihara, m-a înscris la club, iar la şase ani am câştigat prima medalie“, povesteşte Luisa.

„Am multă ambiţie“

Luisa a încercat şi alte sporturi, dar artele marţiale le-a simţit ca fiind create special pentru ea.  „Am făcut şi dans şi înot, dar nu mi-au plăcut. Poate că dansul e un sport mai mult pentru fete, dar cred că trebuie să-ţi şi placă pentru că altfel nu reuşeşti să ai performanţă“, a spus fetiţa. Încurajată de succesul avut la primul concurs, Luisa şi-a propus să se autodepăşească. „Nu ştiu cât talent am, dar ştiu sigur că totul se poate obţine prin muncă. Îmi place să fiu serioasă la antrenamente, să fiu atentă la tot ceea ce ne explică sensei şi sunt ambiţioasă. Sunt în zodia leului, aşa că am multă ambiţie“, zâmbeşte Luisa.

În 2007, fetiţa a ocupat locul III la campionatul de Ashihara karate-kata, din Bucureşti, iar în 2009 a obţinut medalia de bronz la Campionatul naţional. Un an mai târziu, Luisa a luat premiul II la Campionatul naţional de Ashirara karate - kumite şi  locul I la Cupa Sincron.

Plânge la fiecare concurs

„Kata înseamnă mişcări corect executate, o tehnică foarte bună, viteză şi forţă, iar kumite este un stil de luptă full-contact. Ca să ajung să câştig aceste premii merg de trei ori pe săptămână la antrenamente şi încerc să dau tot ce-i mai bun din mine“, a spus Luisa Rotariu.

Emoţii are de fiecare dată şi recunoaşte că nu a fost concurs la care să nu plângă, fie de fericire, fie de supărare. „Când pierd, cel mai tare mă supăr tot pe mine pentru că nu dau tot ce pot, dar cred că cel mai mult te ambiţionezi când pierzi, nu când câştigi“, susţine fata.

Dacă la şase ani, când a obţinut prima medalie, Luisa spune că nu a fost supărată şi că s-a mulţumit cu locul ocupat pe podium, acum vrea mereu mai mult. „Când intru în concurs nu mai aud publicul, ci mă concentrez la luptă. De fiecare dată mă gândesc la părinţii mei, care-mi sunt alături, şi nu vreau să-i dezamăgesc“, a spus în final Luisa Rotariu.

Profil
Născută: 29 iulie 2000, la Piatra Neamţ.
Studii: Este elevă în clasa a IV-a la Şcoala Generală „Elena Cuza“ din Piatra Neamţ.
Familie: Are un frăţior de şase luni.

Întrebări şi răspunsuri
Te-ai gândit la ce vârstă vei renunţa la karate?
Dacă am pornit pe acest drum, nu cred că voi mai renunţa vreodată. Mi-aş dori să ajung sensei, dar asta ţine numai de mine şi de cât de mult voi munci. Visul meu este să fiu medic şi să plec din ţară pentru că nu-mi place când îi văd pe părinţi supăraţi din cauza banilor.
Pentru ce concursuri te pregăteşti acum?
Nu vreau niciodată prea mult, ci merg pas cu pas. Pe 20 noiembrie am participat la Naţionalele de kata, iar pe 4 decembrie merg la Campionatul European de la Riga. De fiecare dată îmi propun să dau tot ce am mai bun şi să câştig. Am învăţat să şi pierd, dar şi să mă bucur de reuşită.

Ce-i place
„Să merg în excursii cu familia, la grătar când este cald afară şi la bunici. Mă plimb cu rolele, cu bicicleta şi acum aştept să pot merge din nou la patinoar. Mai ascult muzică de orice fel când sunt acasă, iar  de când s-a născut frăţiorul meu îmi place să am grijă de el“, povesteşte Luisa.

Ce nu-i place
„Nu sunt un copil mofturos şi încerc să fiu şi cuminte ca să nu-i supăr pe părinţi. Îmi împart timpul între şcoală şi karate, ca să am rezultate bune la ambele. Mă deranjează colegii de clasă care fac zgomot şi nu mă lasă în pace“, a spus Luisa.