Neamţ: PORTRET/ Dragoş Cîmpanu vrea să ducă România la Jocurile Olimpice

Pietreanul are 17 ani de experienţă la lupte greco-romane, timp în care a câştigat zeci de medalii la sute de competiţii. Dragoş a făcut cunoştinţă cu salteaua prima dată în 1993.

Era o nouă provocare pentru tânărul de atunci, care încercase timp de doi ani terenul de fotbal şi pista de karting. „M-a adus un coleg la sală şi am rămas impresionat din prima zi. A fost «dragoste la prima vedere» şi îmi amintesc cum fugeam de la şcoală ca să mergem la antrenamente“, spune pietreanul.

Luptă pentru nemţi câteva luni pe an

Talentul înăscut pentru lupte şi munca fără întrerupere a făcut ca medaliile să nu se lase aşteptate. „Timp de şapte ani am luat numai locul patru. Era un chin pentru mine, ca pentru oricare sportiv care munceşte foarte mult şi nu se întoarce cu o medalie. În 2000 a fost momentul cheie, când am luat aur de patru ori“, îşi aminteşte Dragoş.

Competiţiile l-au purtat pe tânăr prin toată Europa, de unde mereu s-a întors cu aur în bagaje. Ungaria, Serbia, Slovenia, Turcia sunt numai câteva dintre ţările gazdă la competiţiile la care a participat.

„2002 a fost alt an de glorie. Am luat trei medalii de aur la campionatele internaţionale. Tot în acelaşi an am fost dezamăgit de faptul că nu am fost trimis la Campionatele Europene. Un an mai târziu, tocmai din acest motiv, am renunţat la lupte pentru o perioadă de trei ani“, explică sportivul.  Pentru că România nu-i mai oferea deschideri în sport, Dragoş a plecat, în 2006, în Germania. Astfel, patru luni pe an, pietreanul concurează pentru nemţi la un club de Liga a II-a.

„Sunt foarte mulţumit pentru că am stabilitate. Mă înţeleg foarte bine cu toţi cei din lot şi mă apreciază pentru tot ce am reuşit până acum“, spune luptătorul. Cu o experienţă de 17 ani pe saltea, Dragoş nu vrea să renunţe la visul său de a deveni maestru pentru tinerii talentaţi. Consideră că atitudinea unui antrenor bun este decisivă în evoluţia tinerilor sportivi.

Este model pentru tineri

„Îi mulţumesc maestrului meu pentru că a ştiut să mă certe atunci când a fost cazul şi să mă încurajeze când am vrut să renunţ. Cred că şi datorită tehnicilor învăţate nu m-am accidentat la antrenamente“, mai spune Dragoş. Cu toate acestea, o lovitură primită în timpul unei competiţii din 2009 a fost cea care l-a împiedicat să ia aurul la campionatul internaţional de atunci. „Am avut mâna stângă deplasată din umăr, dar nu am renunţat să lupt. Cu toate acestea, forţa nu m-a ajutat ca înainte“, mai spune Dragoş. El este veteranul sălii de lupte din Piatra Neamţ.

Profil

Născut: 14 ianuarie 1983, la Neamţ.
Studii: Este student la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport „Vasile Alecsandri“, Bacău.
Familie: Căsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Ce amintire de neuitat te leagă de acest sport?
Şi fratele meu a fost luptător, dar a renunţat după o accidentare gravă. În 2001, la un campionat naţional de juniori, soarta a făcut ca eu să mă întâlnesc cu fratele meu pe saltea în semifinale. Dacă ar fi fost cazul să ajungem în finală, unul contra celuilalt, federaţia ar fi trebuit să ne medalieze pe amândoi cu aur, fără să mai luptăm.
Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?
Pentru mine, următorul pas este să ajung la Olimpiada din 2012. De aceea mă antrenez în fiecare zi. Sper ca de această dată să nu mai intervină nimic şi să ajung la această competiţie. Este foarte important pentru mine şi sper să fac o figură frumoasă.

Ce-i place
Luptătorul nu ratează niciun meci de fotbal alături de prietenii din copilărie. „Îmi place mult şi natura, iarna merg la schi ori mă dau cu placa, iar vara prefer bicicleta. Îmi place să ies din sală şi să petrec timpul în aer liber cu familia“, explică Dragoş.

Ce nu-i place
Sportivul evită să gătească şi se laudă cu un organism educat, care nu necesită mese copioase. „Nici nu ştiu şi nici nu-mi place. Acasă am noroc de soţie, care este o adevărată gospodină, iar când plec în Germania mănânc la restaurantul clubului“, povesteşte pietreanul.