Neamţ: Mărturii din infernul care a cuprins Japonia

Adriana Yashima a povestit pentru „Adevărul de Seară“ ce a determinat-o să se întoarcă la Piatra Neamţ după zece ani. Pietreanca şi familia sa nu locuiau în zona în care cutremurul a fost resimţit puternic, dar s-a confruntat cu lipsa alimentelor din magazine.

Cristina Adriana Yashima Ciochină (32 de ani), născută la Piatra Neamţ, dar stabilită în Japonia de zece ani, a revenit în oraşul natal ieri-dimineaţă, împinsă de calamităţile care s-au abătut asupra ţării de adopţie. Cu ea au venit şi cei doi copii, în vârstă de doi şi de opt ani, iar soţul a rămas la serviciu.

„Cel mai mult m-au speriat ştirile din presa românească, în care sunt preferate titlurile cu panică. Dar am venit mai mult din cauza părinţilor, care erau foarte îngrijoraţi. Mi-au dat multe telefoane, nu dormeau noaptea şi îmi trimiteau SMS-uri să vin în ţară“, spune Adriana.

„Presa vorbeşte de mult despre un cutremur“

Pietreanca povesteşte că soţul ei, văzând insistenţele părinţilor, a sfătuit-o să plece cel puţin pentru a-şi vizita rudele. Dacă va fi foarte rău în Japonia, va veni şi el la Piatra.

Adriana locuieşte în oraşul Yokohama, aproape de Tokyo, unde cutremurul cel mare s-a resimţit mai puţin, însă în zonă este aşteptat de multă vreme un cutremur puternic. „Presa japoneză vorbeşte de patru-cinci ani că urmează să se producă un cutremur foarte mare şi în regiunea în care m-am stabilit, care va rade de pe suprafaţa pământului oraşele Tokyo şi Yokohama“, spune tânăra.

Aflată la circa 300 de kilometri de locul în care s-au resimţit cel mai puternic cataclismele, Adriana spune că principala problemă în zonă a fost lipsa alimentelor din magazine.

Stau la coadă pentru benzină

„Nu mai găseam pâine, lapte, hârtie igienică, şerveţele. Laptele nu se găseşte deloc sau numai la prima oră, când poţi lua o singură cutie, să ajungă la toată lumea. Se dau numai 5-10 litri de benzină, pentru care trebuie să stai la cozi imense“, explică pietreanca. Când s-a produs cutremurul mare, la ora locală 14.46, ea, copilul cel mic şi soţul erau acasă, dar băiatul cel mare era la şcoală. „Toţi copiii s-au băgat sub bănci. Pe scaun au o pernuţă de protecţie, special pentru cutremur, care se desface ca un fel de glugă. De obicei, stau cu fundul pe ea, dar la cutremur o pun în cap. După vreo zece  minute, au fost luaţi de educatoare, care i-a adus acasă pe toţi“, adaugă Adriana.

Ea are bilet de întoarcere pe 10 mai, când speră ca viaţa din Japonia să reintre pe făgaşul normal.