Interviu Rita şi Stelian Bursuc, antrenori handbal LPS Piatra-Neamţ: „Reţeta succesului nu se poate obţine fără muncă“

Cei doi antrenori fac performanţă cu sportivii pe care-i pregătesc

Profesorii Rita şi Stelian Bursuc sunt artizanii a şase titluri naţionale obţinute pentru handbalul juvenil nemţean. Ultimul triumf a fost în finala naţională la juniori II. Cuplul de tehnicieni de la Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamţ dezvăluie cât de greu a fost drumul parcurs în ultimul deceniu pentru a obţine aceste performanţe.

„ADS“: Când au fost începuturile tandemului pe care îl formaţi pe banca tehnică?
Rita Bursuc: În 1996 am început să pregătesc primele grupe la şcoala numărul 5 din Piatra Neamţ. La un moment dat, a trebuit să ne împărţim munca pentru că Stelian mai activa încă în competiţii şi când nu avea el timp, mă ocupam eu de selecţie.

Care sunt calităţile pe care le urmăriţi în selecţia copiilor pentru handbal?
Stelian Bursuc: Urmărim calităţile fizice, motrice, îndemânarea, viteza, talia şi tenacitatea. Handbalul este un sport care se joacă într-un regim de viteză foarte mare, iar decizia într-un timp foarte scurt este esenţială de multe ori pentru finalizarea cu gol a atacului. Căutăm copii care să fie iuţi în mişcare şi la minte.

Zilele trecute aţi obţinut titlul de campioni naţionali la juniori II după finala câştigată la Făgăraş, în faţa gazdelor. Există vreo reţetă a succesului?   
R.B.: Nu există aşa ceva, dar dacă ar fi, reţeta succesului nu se poate obţine fără muncă. În acest caz, este vorba de munca depusă atât de noi, ca tehnicieni, cât şi de cei care ne ajută în pregătirea acestor copii. Mă refer la consiliul local, conducerea LPS, dar şi a liceelor Calsitrat Hogaş sau Gheorghe Asachi care ne-au primit în sălile de sport. Nu în ultimul rând, e vorba cred de experienţa noastră ca foşti jucători de handbal.

A fost finala de anul acesta cea mai grea dintre toate cele şase câştigate în ultimii nouă ani?
S. B.: A fost grea, fără discuţie, dar cea mai dramatică a fost cea disputată anul trecut cu Universitatea Transilvania Cluj. Atunci a fost nevoie de patru reprize de prelungiri pentru a ne adjudeca finala şi titlul naţional la juniori III. Acum au fost doar două reprize, dar şi anul trecut şi în această ediţie, am evoluat în faţa gazdelor. S-a jucat într-o săliţă de aproximativ 400 de locuri, plină-ochi cu susţinători ai echipei din Făgăraş, şi inclusiv primarul oraşului a ţinut să vină la meci pentru a încuraja echipa gazdă.

De la câţi ani au început aceşti copii să facă handbal?
S.B.: Aceasă generaţie a început munca pe când copiii erau în clasa a II-a şi a IV-a. Mai întâi au lucrat cu domnul profesor Costică Rusu, cei născuţi în 1994 sunt crescuţi şi pregătiţi de dânsul. Selecţia este foarte importantă, cu cât o faci mai bine, cu atât rezultatele se văd în timp. La noi, în Piatra Neamţ, un rol important l-a avut şi Festivalul de minihandbal şcolar care se organizează în cadrul Zilelor Oraşului. Prima ediţia a avut loc în 1998 la şcoala nr.3 şi, de 13 ani reuşim să găsim elevi talentaţi care sunt selecţionaţi şi încurajaţi să facă performanţă. 

Care este satisfacţia pe care o aveţi după cucerirea acestor titluri?
R.B.: Scopul final este să promovăm aceşti copii, atunci când termină junioratul, să joace la echipele de seniori. Avem foşti elevi care evoluează la echipele din Suceava, Timişoara, Galaţi, sau chiar şi în străinătate în Franţa, Belgia sau Luxemburg. Dacă rămâneau la Piatra Neamţ, elevii care au terminat junioratul după 2005 ar fi alcătuit o echipă redutabilă în prima Ligă.

De ce rezultatele din handbalul masculin nu ies din zona    
S.B.: Pentru că organizarea campionatului este la nivel semiprofesionist şi pentru că nu este încurajat sportul de masă încă din anii şcolari. În ţările nordice există un cult al mişcării, iar în programa şcolară pe primul loc este educaţia fizică, nu matematica.