Neamţ: Bazarul, îngenunchiat de marfa second-hand

Foştii clienţi amatori de chinezării s-au orientat către magazinele second-hand care le oferă haine şi accesorii „de firmă“.

Altădată un furnicar de oameni, bazarul pietrean este acum ca un labirint părăsit. Singurii care se mai plimbă printre tonete sunt chiar vânzătorii, care se plictisesc în aşteptarea clienţilor. Micii comercianţi se plâng de o scădere dramatică a vânzărilor, iar unii se gândesc deja să-şi închidă „prăvăliile“. Chiar şi aşa, anunţurile de la mica publicitate care anunţă vânzarea de tonete apar săptămâni la rândul fără să strârnească interesul nimănui. Aşa se face că, atunci când apare un client, vânzătorii se întrec să-şi laude marfa. Puţini sunt totuşi atraşi de oferta de haine sau electronice. Majoritatea caută elemente de feronerie.

„Ce bani să mai rulăm dacă acum din Bazar se cumpără numai cuie sau lanţuri de bicicletă? Anul trecut nu era zi în care să nu plec cu câteva milioane acasă. Acum mă bucur dacă plec cu câteva sute de mii. Dacă mai primeşti şi o amendă pentru te miri ce, rămâi fără pâine în luna respectivă“, a spus supărat Toader Baciu, unul dintre comercianţi.Ion Jipa, care confecţionează şi vinde draperii, îşi aminteşte cu nostalgie de „vremurile bune“. „În 2009 am avut un rulaj de 300.000 de lei. Acum abia dacă vând de 200 de lei pe zi. Este groaznic şi cei care au familii şi copii sunt doborâţi psihic de faptul că nu au cu ce să se descurce“, a spus supărat Ion Jipa.

Folosite, dar încă bune
Dacă bazarul este pustiu, în schimb afacerile „second-hand“ duduie. „Prefer să cumpăr lucruri uzate. Multe sunt aproape noi. De la mobilier din lemn masiv şi până la hainele pe care le port zilnic, pentru mine magazinele cu marfă second înseamnă locul de unde îmi înoiesc casa. Tot timpul cumpăr lucruri de firmă cu numai câţiva lei”, a spus cu sinceritate Diana Baghiu

Marfă proastă, fără garanţie
Ioana Horciu, fostă clientă a bazarului, spune că n-a mai călcat pe acolo, dezamăgită de calitatea mărfii. Electrocasnicele se stricau foarte repede şi nimeni nu oferea garanţia promisă la cumpărare. „Am cumpărat două prăjitoare de pâine şi amândouă au cedat după numai câteva săptămâni. Acum am unul cumpărat la mâna a doua, care funcţionează de mai bine de trei ani“, spune Ioana Horciu.