Hanuka online pentru evreii din Piatra Neamţ

Comunitatea evreiască din Piatra Neamţ mai are doar 150 de membri, de 100 de ori mai puţini decât erau în perioada interbelică.

Familiile de evrei din oraş s-au reîntâlnit ieri la Templul „Leiptzgher“, o construcţie veche de 110 ani, care a găzduit ceremonia festivă prilejuită de „Sărbătoarea luminilor“. În acest an, celebrarea a avut loc în a şaptea zi de Hanuka, cu o zi înainte de finalul sărbătorii de-a lungul căreia evreii aprind în casă seara câte o lumânare.

„Se spune că în anul 163 înainte de Hristos un grup de patrioţi evrei a eliberat Templul din Ierusalim de sub stăpânirea siriano-elenă. Când au vrut să-l resfinţească, au găsit o căniţă cu ulei şi au vrut să aprindă «menora», sfeşnicul cu şapte lumânări, dar uleiul a ajuns nu doar pentru o zi, ci timp de opt zile“, explică Harry Solomon, preşedintele comunităţii evreieşti din Piatra Neamţ, de unde vine tradiţia celor opt zile de sărbătoare.

Comunitatea, tot mai mică
Cu ajutorul tehnicii moderne, festivitatea de ieri a fost transmisă în direct prin internet în toată lumea, pe site-ul Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România. „Spre deosebire de sărbătorile religioase din toamnă, atunci când avem şi postul, Hanuka este o sărbătoare cu bucurie şi lumină, mai mult istorică“, spune Carol Leibovici, membru al comunităţii evreieşti. Înainte de Al Doilea Război Mondial, evreii reprezentau 40% din populaţia oraşului.

„Comunitatea noastră număra 15.000 de membri, din 35.000 de locuitori. Între timp, s-au şi răspândit mulţi prin ţară şi în străinătate, în special în Israel“, adaugă Harry Solomon.

Sinagoga, obiectiv turistic
Piatra Neamţ a rămas însă un centru de interes pentru evreii din toată lumea, care vin să viziteze sinagoga „Baal Şem Tov“, veche de 243 de ani, cel mai vechi lăcaş de lemn din Europa. Sinagoga fost redeschisă anul trecut, tot în perioada «Sărbătorii luminilor», după ce a fost consolidată şi restaurată ca să arate ca în anul construirii, 1766. O legendă povestită de bătrâni spune că în 1538, când Petru Rareş a fost nevoit să fugă de turci, a fost ascuns câteva zile de evrei în această sinagoga de lemn.