Andrei Dăscălescu aduce filmul la Piatra Neamţ

Premiat pentru documentarul „Constantin şi Elena“, el organizează de trei ani Festivalul „Filmul de Piatra“.   

Andrei şi-a făcut intrarea în lumea filmului cu ajutorul radioului. Îşi aminteşte că, demult, îi chema acasă pe copiii vecinilor pentru a produce împreună adevărate show-uri. „Aveam un calculator vechi, iar tastatura era pupitrul de radio. Dintr-o pânză de bomfaier atârnată improvizam microfonul. Ne jucam de-a radioul şi făceam talk show-uri“, îşi aminteşte cu umor Andrei.

Încă din gimnaziu a început să frecventeze redacţia unul post local de radio, iar în primul an de liceu a ajuns să lucreze în fiecare weekend. „În timp, am realizat emisiuni tematice de rock, ocazie cu care l-am cunoscut şi pe basistul de la The Amsterdam’s, Andrei Ungureanu“, spune el.

În echipa lui Coppola
Nu a reuşit din prima încercare să intre la facultate, dar a folosit acel an pentru a face practică la televiziunile din Capitală. „Am avut tot felul de experienţe, unele chiar amuzante, precum descinderea mascaţilor într-un studio TV unde nu eram decât eu la montaj şi colegii de la emisie. Poliţiştii îl căutau pe Gabriel Bivolaru, dat în urmărire generală, pentru că ei credeau că e în direct, ori emisiunea era înregistrată“, povesteşte pietreanul.

În al doilea an de facultate a avut ocazia să lucreze în echipa regizorului Francis Ford Coppola, care filma în România pentru producţia „Tinereţe fără Tinereţe“. Andrei era unul din cei doi asistenţi de montaj şi prelucra casetele filmate. „Am montat toate secvenţele filmate în cele trei locuri din Piatra Neamţ, adică cele de la Gară, de la scările de lângă Teatru şi dintr-o casă de pe strada Ştefan cel Mare. Realizam o schiţă de montaj pe care Coppola voia să o folosească la filmările ulterioare“, explică Andrei. Atunci a rămas impresionat de profesionalismul şi modestia regizorului.

„Avea multă plăcere de a face film, se vedea că e fericit că face film din nou după o perioadă în care nu a mai activat. Prima variantă a filmului a avut trei ore şi 40 de minute şi a trebuit scurtată din raţiuni comerciale. Producţia finală şi-a mai pierdut din farmec“, povesteşte regizorul. Walter Murch, monteurul principal al filmului lui Coppola a fost cel care l-a sfătuit să realizeze proiectul „Constantin şi Elena“, filmul care i-a adus celebritatea. „Văzuse câteva secvenţe pe care le filmasem la bunicii mei la Gârcina şi mi-a spus să fac acest film. Am lucrat un an la această producţie care a luat în 2008 la festivalul de film documentar de la Amsterdam premiul pentru debut“, spune pietreanul.

Bunici universali
În umătorii doi ani, premiul a propulsat filmul la peste 40 de festivaluri din lume. Scenele cu bunicii săi din film au fost înţelese şi apreciate şi de publicul care nu aparţine culturii europene. „La Seul, în Coreea de Sud, un spectator mi-a spus că personajele din film seamănă cu bunicii lui. Am folosit tehnica «Musca pe perete» sau «Fly on the wall» în engleză, adică fără intervenţii regizorale, fără interviuri, fără povestitor, cel mai obiectiv gen de documentar“, a adăugat Andrei Dăscălescu.