Neamţ: Ticu Lăcătuşu: Alpinistul care ne-a dus pe Everest
0
De mai bine de două decenii, nemţeanul încearcă să-şi potolească setea de aventură cu ascensiuni pe munţii de pe Terra De mai bine de două decenii, nemţeanul încearcă să-şi potolească setea de aventură cu ascensiuni pe munţii de pe Terra.
Începuturile lui Constantin Lăcătuşu în alpinism au fost stimulate de prieteni şi de plăcerea de a fi în natură. În 1981, Ticu a pornit cu vecinii de la bloc spre Cheile Bicazului şi a făcut primele escalade pe Piatra Altarului, un perete de stâncă extrem de abrupt, înalt de peste 1000 de metri.
„Nu aveam la noi decât o coardă de nylon de la Săvineşti şi o carabină de la pompieri şi, din fericire, am scăpat. Am mai făcut apoi trei trasee în două săptămâni şi aşa am devenit «alpinist»”, îşi aminteşte amuzat Lăcătuşu, care nu uită să menţioneze că pasiunea pentru acest sport i-a fost alimentată şi de o carte citită în tinereţe, intitulată „Amintirile unui alpinist” scrisă de Nicolae Baticu.
Marea performanţă, pregătită în anii ’80
Până în decembrie 1989, Ticu Lăcătuşu a continuat ascensiunile în Cheile Bicazului, Bucegi, Făgăraşi, Piatra Craiului, Ceahlău şi Retezat. Student fiind în Capitală, a activat în clubul de geologie „Prospectorul” al Universităţii Bucureşti, dar „pasul mare” a fost făcut în 1988, când a contribuit la înfiinţarea primului club de alpinism din Piatra Neamţ, devenit ulterior Clubul Montan Român. „Prima ieşire în afară a avut loc în perioada ’90-’91, când am condus câteva expediţii în Caucaz pe vârfuri de peste 4.000 de metri, cu ascensiuni dificile, dar frumoase”, spune Ticu Lăcătuşu.
Lumea văzută
de pe „acoperişul” ei
Premierele mondiale ale alpinistului nemţean au apărut oarecum neaşteptat pentru oamenii din acest sport, neîncrezători în proiectul anunţat de Ticu Lăcătuşu. „Când au auzit că vreau să urc pe Himalaya, mulţi au spus că nu se poate, că n-am mai făcut, că n-am mai urcat decât vârfuri de 4.000 metri”, povesteşte alpinistul.
În 1992 a escaladat Broad Peak (8047 m), primul optmiar atins de un român, şi de aici s-a deschis drumul spre performanţă: Everest (1994 şi 1995), cele mai înalte vârfuri de pe cele şapte continente (Top 7 Summits - încheiat în 2001) sau Eco Greenland 2009 (primul român pe cel mai înalt vârf din Arctica). „Everestul e acum ultracomercializat, atâţia oameni îl urcă într-o singură zi. Atunci când ai şerpaşi care-ţi cară buteliile de oxigen şi plăteşti pentru acest serviciu, misiunea ta e doar să-ţi mişti picioarele, dar şi aşa rămâne cel mai greu munte de urcat”, spune Lăcătuşu.
Profil
Născut
21 februarie 1961, Piatra Neamţ
Educaţie
Facultatea de Geologie, Universitatea Bucureşti
Experienţă
două decenii de alpinism de performanţă
Familie
căsătorit, are două fetiţe
Întrebări şi răspunsuri
Ce îl împinge pe Ticu Lăcătuşu să caute mereu vârfurile?
T. L.: Spiritul de aventură, pasiunea şi provocarea de a te apropia de propriile limite şi de a le depăşi. Există însă o limită pe care omul nu o poate depăşi. Nu poţi învinge natura decât punctual şi temporar: poţi să ai şansa să ajungi pe Everest, dar poţi să dispari la tine în ţară, iarna, în Făgăraşi.
Datoraţi cuiva anume performanţele din alpinism?
T. L.: Datorez mult profesorilor din Liceul „Petru Rareş”, care mi-au îndrumat primii paşi. Mai sunt oameni precum cei de la Rifil, care mi-au susţinut proiectele imediat după 1989. La expediţia din acest an din Groenlanda am avut de asemenea susţinerea Primăriei Piatra Neamţ şi a oamenilor de la Baumix şi Moldocor.
Ce-i place
Alpinistului nemţean îi place cel mai mult să stea în natură, cu cele două fetiţe. Nu refuză o partidă de tenis şi a rămas atras de handbal, pe care l-a practicat în liceu, sub comanda profesorului Otto Hell. „Ţin minte şi acum cât de dur era handbalul pe terenurile de zgură, cum era atunci. Dacă nu era alpinismul, putea fi handbalul, dar am ales şcoala”, spune Lăcătuşu.
Ce nu-i place
Ticu Lăcătuşu a sintetizat într-o frază ceea ce-i displace cel mai mult: „Nu-mi plac meschinăriile, mitocăniile, prostia agresivă şi mizeria care ne înconjoară”.
Se încarcă comentariile...
