Vestigii de 20.000 de ani şi semnele unei posibile surprize în cel mai important sit arheologic de paleolitic din România

O echipă de arheologi a reluat zilele trecute săpăturile la Poiana Cireşului, lângă Piatra Neamţ, loc în care au fost scoase la lumină peste 75% din obiectele de artă paleolitică descoperite în România.

Situl de la Poiana Cireşului, situat în zona Bâtca Doamnei, lângă Piatra Neamţ, a fost redeschis în luna august pentru o nouă campanie de cercetări arheologice susţinută de specialiştii de la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic, din cadrul Complexului Naţional Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte. 

În acest loc, echipa condusă de doctor cercetător Elena-Cristina Niţu şi coordonată de profesor universitar doctor Marin Cârciumaru a descoperit în ultimii doi ani vestigii imporante pentru patrimonial universal: cea mai veche statuetă sculptată din România şi această parte a Europei, veche de peste 20.000 de ani, obiecte de podoabă, unelte şi arme dintr-o tabără a  vânătorilor de ren. 

„Mediul acum 20.000 de ani în această zonă era destul de aspru. Există analize făcute pe Valea Bistriţei încă din anii ’80, plus analizele noastre recente care relevă faptul că era un peisaj deschis, de stepă-tundră, destul de rece, dar se pare înfloritor pentru comunităţile care au locuit aici“, spune  cercetătorul ştiinţific Elena-Cristina Niţu.

În săpăturile făcute zilele trecute, arheologii au ajuns chiar la stratul de 20.000 de ani, unde există vestigiile unei locuiri.

„Suntem în stratul de 20.000 de ani, din timpul stadiului glaciar care înseamnă o faună dominată de ren. Ne aflăm cu săpăturile la marginea aşezării, densitatea materialului faţă de anii trecuţi este mult mai mică, inclusiv a oaselor şi a coarnelor de ren. Am descoperit vârfuri superbe de os şi corn“, spune profesorul Marin Cârciumaru.

Arheologii au găsit şi artefacte din fildeş sub formă de unelte, o raritate pentru paleoliticul din România, deoarece fildeşul provenit de la mamut se păstra destul de greu. 

„Mai avem încă două locuiri încadrate la 24.000 şi 30.000 de ani, vârste calibrate, care sunt total diferite pentru că în acele perioade clima era distinctă faţă de cea de la 20.000 de ani - era mult mai caldă. Este un sit excepţional pentru că prezervează locuiri diferite, pe o perioadă de 10.000 de ani, şi astfel putem să ne facem o imagine globală despre evoluţia unei culturi, celei mai importante culturi de paleolitic superior din Eurasia“, a mai adăugat Elena-Cristina Niţu.

Semne pentru o posibilă descoperire 

Un semn că săpăturile de la Poiana Cireşului ar putea furniza anul acesta mari surprize este descoperirea unei fose care poate adăposti vestigii extreme de importante:

„Sub stratul Gravetian I, cel care are o vârstă în jur de 20.000 de ani, am depistat încă de anul trecut existenţa unei gropi, a unei fose, a unei excavaţii despre care nu-i ştim semnificaţia. Suntem în faza în care mai avem de decapat foarte puţin stratul de deasupra acestei gropi, apoi vom încerca să curăţim această groapă. Un astfel de semnal este extrem de important pentru că într-o astfel de excavaţie poate să existe un schelet, resturile unui schelet, aşa cum se întâmplă foarte mult în Câmpia Rusă unde au fost descoperite morminte celebre din această perioadă. Uneori, într-o fosă care poate să fie foarte mare, se poate găsi un obiect de prestigiu, o statuetă, sau nişte obiecte de artă“, mai spune profesorul universitar. 

Aşteptările specialiştilor de la cercetările din acest an sunt justificate şi de faptul că peste 75% din toate obiectele de artă paleolitică descoperite în România au fost găsite chiar la Poiana Cireşului.

„Acum trei ani, la Târgovişte a fost deschis un muzeu special pentru descoperirile paleolitice din România - Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic. O mare parte din artefactele din acest muzeu  provin din situl de la Poiana Cireşului. Şi la Muzeul din Piatra Neamţ există o sală amenajată în care sunt expuse obiecte descoperite în sit, dar şi reconstituiri referitoare la activităţile paleolitice depistate de noi în aşezare“, a precizat cercetătorul Elena-Cristina Niţu.

Statuetă de 20.000 de ani găsită la Poiana Cireşului  

Săpăturile sistematice la Poiana Cireşului au început din anul 1998, sub coordonarea profesorul Marin Cârciumaru şi au avut loc aproape an de an.  

În urmă cu trei ani, în campania de cercetări din 2014, aici a avut loc cea mai importantă descoperire arheologică din România, prin dezvelirea unicei statuete de peste 20.000 de ani vechime. 

„Ea face parte din categoria aşa ziselor Venus gravetiene, recunoscute în relativ puţine locuri din spaţiul euro-asiatic. De fiecare dată când s-a făcut o astfel de descoperire a fost calificată ca <regina> cercetărilor arheologice. De acum încolo orice tratat de Istoria Artei de pe teritoriul României va trebui să înceapă cu această descoperire“, caracteriza acel artefact Elena-Cristina Niţu.

Cercetările de la Poiana Cireşului se desfăşoară în cadrul proiectului intitulat „Comportamentul tehnic şi simbolic al comunităţilor paleolitice din estul Carpaţilor (Romania) înainte şi în timpul ultimului Maxim Glaciar“ (cod PN-III-P4-ID-PCE-2016-0614), finanţat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). 

Săpăturile arheologice sunt finanţate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale prin Programul Naţional de Finanţare a Cercetării Arheologice Sistematice – 2017, Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească  Târgovişte şi Asociaţia Geto-Dacii.